Guvernul Merkel a respins din nou pretențiile Greciei: nici despăgubirile pentru crimele și distrugerile de război, nici restituirea împrumutului pe care banca centrală de la Atena a trebuit să-l acorde celui de-al treilea Reich în timpul ocupației nu sunt acceptabile. Însă, la Berlin nervozitatea a atins cota de explozie.

„Imputările întoarse spre trecut nu sunt de nici un ajutor în fața provocărilor actuale pe care trebuie să le surmontăm cu grecii”, a declarat ministrul german al Finanțelor, ca o aluzie directă la negocierile asupra datoriei grecești.

Guvernul german se teme să nu deschidă cutia Pandorei acceptând chiar și să discute acest subiect fierbinte. Alte state ar putea să urmeze exemplul Greciei și să formuleze pretenții la reparații.

Un purtător de cuvânt al cancelariei a declarat:

„Germania este perfect conștientă de responsabilitatea sa istorică față de suferințele pe care nazismul le-a provocat în multe țări ale Europei. Dar asta nu schimbă cu nimic poziția noastră și convingerea noastră fermă că problema reparațiilor și despăgubirilor Greciei a fost rezolvată, în toate aspectele și în mod definitiv.”

Aceasta reia practic o declarație a ministrului de Externe german Franz-Walter Steinmeier, în timpul unei vizite la Berlin a omologului său grec, Nikos Kotsias, pe 10 februarie.

Guvernul german face trimitere la tratatele și acordurile semnate în trecut, evitând să-l urmeze pe premierul grec Alexis Tsipras pe terenul nesigur al moralei și responsabilităților istorice, scrie La Croix.

Un tratat care nu închide gura grecilor

Pe tămânul dreptului, Berlinul lasă de înțeles că totul este clarificat. În 1990, „Tratatul 2+4” (cele două Germanii, Statele Unite, URSS, Marea Britanie și Franța), care deschide calea pentru reunificare, se dorește „o reglementare definitivă privind Germania”.

Fără a fi pomenite, plățile unor despăgubiri ar fi fost astfel excluse definitiv. Grecia ar fi legată de acest tratat în calitate de semnatară a Chartei de la Paris, din 21 noiembrie 1990, care stipulează:

„Luăm act cu mare satisfacție de Tratatul asupra reglementării definitive privind Germania.”

În ceea ce privește chestiunea împrumutului forțat, Berlinul subliniază că este vorba de o datorie de război și nu de un împrumut clasic între state suverane. Restituirea lui ar echivala deci cu plata unei despăgubiri - ceea ce este în afara oricărei discuții.

Orice ar fi, adaugă guvernul lui Merkel, 70 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial și 25 de ani după reunificare, este o perioadă prea lungă pentru a mai aduce în discuție asemenea drepturi.

Pe scena politică germană, doar partidul radical de Stânga „Die Linke” manifestă înțelegere față de revendicările guvernului grec, condus și el de partidul radical de Stânga, Syriza.

A lua apărarea datoriilor față de Grecia este riscant din punct de vedere electoral, de vreme ce 52% dintre germani sunt favorabili unei ieșiri a țării din zona euro, iar 80% apreciază că țara lor nu are un coportament serios în negocierile cu partenerii europeni, potrivit unui sondaj ZDF.

Ce sume ar fi în joc?

Avocații „Die Linke” spun că situația juridică este departe de a fi clară: nu se poate considera că Grecia a renunțat la reparații semnând Charta de la Paris; cele 115 milioane de mărci vărsate de Germania în termenii acordului bilateral cu Grecia din 1960 constituie „plăți pentru cetățenii greci afectați de persecuțiile național-socialiste”, nu o despăgubire a statului grec.

Cât despre argumentul temporal, acesta ar fi fals, dat fiind că înainte de reunificarea Germaniei din 1990, nici o revendicare nu era posibilă, potrivit unui acord semnat la Londra în 1953.

Sumele aflate în joc fac obiectul unor estimări divergente. Pentru împrumutul celor 476 de milioane de Reichsmarks, acordat de Banca Națională a Greciei celui de-al treilea Reich în 1942, Atena ar putea pretinde între 8 și 11 miliarde de euro.

Factura globală a fost evaluată la 162 de miliarde de euro de către Curtea de Conturi a Greciei în 2012, în timp ce un studiu recent vorbește de o sumă cuprinsă între 269 și 332 de miliarde de euro, egală cu cei 320 de miliarde de euro reprezentând datoria Greciei. O similitudine remarcată imediat de presa germană.

Tsipras la Berlin

Premierul grec Alexis Tsipras va merge luni la Berlin în prima sa vizită în Germania după venirea la putere, la invitația cancelarei Angela Merkel. Ar putea fi ocazia aplanării tensiunilor. Sau dimpotrivă, a detonării lor.