,,Evenimentul zilei” a fost și este „pata mea de soare” din biografia profesională.
Este ziarul cu care m-am identificat cel mai bine, care mi-a adus bucuria gândului de fiecare dimineață că ofer semenilor informații importante, este ziarul pe care l-am făcut să fie din nou numărul 1 în presă, împreună cu vechi și noi colegi. Numărul de astăzi e o rememorare a unor „evenimente” din ultimii 5 ani și câte un strop de culoare din primul an de existență. Veți putea constata dacă am avut dreptate în ceea ce am publicat.
Am ajuns în redacția lui Ion Cristoiu la un an de la lansarea primului ziar bulevardier de după revoluție. Era în 1993, după trei ani de presă la cotidianul „Tineretul liber”, unde- mi făcusem ucenicia de reporter. Revoluția produsă în media de apariția «ziarului lui Cristoiu», cu marea bulină roșie pe frontispiciu, m-a făcut să-mi doresc să fac parte din echipă. Atunci nu știam că și Ion Cristoiu îmi urmărea articolele apărute în „Tineretul liber” și le spunea adjuncților să mă coopteze în echipa EVZ.
Cu maximă încredere, în 1993, Ion Cristoiu mi-a oferit funcția de redactor șef adjunct. Am preluat secțiile conduse până atunci de Sorin Roșca Stănescu, plecat să lanseze un nou ziar. A trebuit să încheg secțiile de «Investigații» și «Reporteri speciali», iar mai târziu pe cea de «Corespondenți locali ». Munceam vreo 30 de inși (n-am socotit și ziariștii din țară) la foc continuu, fiindcă „Evenimentul Zilei” trebuia să aibă cele mai senzaționale și corecte știri și articole, să-și uimească în fiecare dimineață cititorii.
Ion Cristoiu și întreaga redacție numeau secțiile Investigații și Reporteri speciali - „Batalionul disciplinar”. Știu ei de ce. Aproape 5 ani, acești jurnaliști de primă linie au lucrat pe un culoar luuung-luuung, din redacția „Bulinei roșii” de la Casa Scânteii. Culoar neîncălzit și într-o continuă vânzoleală. Dar nu conta. Pasiunea era prea mare, iar suferința, direct proporțională atunci când se rata o știre. Dintre jurnaliștii pe care i-am coordonat între anii 1993-1997, unii n-au părăsit baricadele și sunt azi nume cunoscute în presă: Alecu Racoviceanu, Petrișor Cană, Mihnea Petru Pîrvu, Andrei Bădin, Moise Guran, Ciprian Chirvasiu, Oana Costea, Gabriel Dogaru, Florin Manole, Cristian Botez, Cristian Burcioiu, Christian Levant. Ne „aplaudă” de pe margine, colegi care au ales alte domenii: Claudiu Vălimăreanu, Lidia Popeangă, Radu Baraba Popa, Cătălina Chelu, Toni Todosiciuc, Maria Luiza Ostaficiuc, Călin Darie, Marius Stoian, Paul Apostol, Bogdan Ră- dulescu, Dan Papij, Relu Mihai, Irina Bârlă, Silvana Pătrășcanu.
Alți vreo 40 de colegi lucrau într-o încăpere, botezată „Hală”. Nu prea ne păsa. Ne bucuram doar când dădeam exclusivități și când ni se anunța tirajul: 400-500-600.000 sau 1 milion de exemplare zilnic! Eram cei mai buni. Și vrem să fim și astăzi!
Recomandările noastre
