În 1932, a fost înfiinţat Consiliul Militar al Biroului de Investigaţii şi Statistică. Noul şef al serviciilor secrete naţionaliste, căpitanul Dai Li, absolvent al Academiei Militare chino-sovietice din Huangpu a fost poreclit “Măcelarul”, deoarece a introdus metode de o cruzime neimaginabilă, victimele fiind aruncate în cazanele cu aburi ale locomotivelor, îngropate de vii ori li se injecta heroină, pentru a deveni manipulabile ca urmare a dependenţei de drog.

Cămăşile Albastre

Similar “Gărzii Roşii”, Goumindangul avea formaţiunea de inspiraţie fascistă “Cămăşile Albastre”. După trecerea sa de partea naţionaliştilor, fostul şef al “Gărzilor Roşii”, Gu Shuzang, a devenit şef al “Cămăşilor Albastre”, calitate în care şi-a urmărit şi reprimat mai vechii tovarăşi. În legătură cu Gu Shuzang există o versiune potrivit căreia ar fi fost executat, deoarece devenise periculos pentru poziţia lui Chen Lifu. O altă versiune este aceea că execuţia a fost doar o manoperă de dezinformare pentru a putea acţiona în deplină clandestinitate.

Biroul de Informaţii şi Statistică a recrutat peste 300.000 de agenţi, China fiind cuprinsă într-o plasă densă de reţele de informatori, special instruiţi în problema anticomunistă. Bordeluri de la cele de rând până la cele mai sofisticate în b

Dai Li a reuşit performanţa de a transforma peste noapte “Banda Verde”, o societate secretă criminală, într-o mişcare de rezistenţă antijaponeză (“Comisia de Acţiune” – 18.000 de luptători). În schimb, generalul Chinag Kai-shek a sprijinit afacerile cu droguri ale şefului bandei, Du Yuesheng.

Împreună cu O.S.S.-ul american, Dai Li a creat, la 15 aprilie 1943, Serviciul secret chino-american (Organizaţia de Cooperare chinoamericană – “SACO”).

În acelaşi timp, însă, generalul Donovan, şeful O.S.S., se afla în tratative şi cu serviciile secrete ale lui Mao, aspect de care se pare că Dai Li nu avea cunoştinţă. Metodele excesiv de brutale ale serviciului secret naţionalist au atras reacţii vehemente din partea mediilor intelectuale. Drept urmare, acestea au devenit ţintele represiunii. Efectul, contrar celui scontat, a fost deplasarea intelectualilor către comunişti, asigurându- le acestora o nouă bază de sprijin, după pierderea celei muncitoreşti.

În timpul războiului împotriva ocupanţilor japonezi, deşi Chiang Khai-shek şi Mao Tzedun au fost aliaţi, serviciile lor secrete au continuat să se subminezereciproc, anticipând că, după înfrângerea japonezilor, va urma, din nou, războiul civil. Dai Li şi-a extins considerabil activitatea biroului său pe plan extern, îndeobşte în S.U.A., unde a creat organizaţia “China Lobby” şi a strâns legăturile cu serviciile de informaţii şi cele militare americane. În 1943 a fost desemnat să conducă “Organizaţia de Cooperare Chino-Americană“, a cărei misiune principală a constituit-o coordonarea mişcării de rezistenţă împotriva armatei japoneze de ocupaţie.

La rândul său, Kang Sheng a făcut cunoscut, în cadrul celei de-a XIII-a Plenare a Adunării Comitetului Executiv al Cominternului că, pe plan internaţional, a fost constituită “Societatea Populară şi Antijaponeză de Salvare a Patriei Mamă“ semnificaţia unor astfel de acţiuni nu poate fi alta decât aceea că luptele din interiorul Chinei se duceau, prin intermediul serviciilor sale secrete, şi în diaspora chineză din întreaga lume.

Grupurile de informatori infiltraţi ori recrutaţi de serviciile de informaţii americane în China erau continuu şi activ penetrate de Biroul de Investigaţii şi Statistică, dar şi de către serviciul securităţii Partidului Comunist.

Pentru naţionalişti, relaţiile cu S.U.A. erau esenţiale, deoarece o linie americană de aprovizionare cu arme şi muniţii îi ajuta în lupta începută împotriva armatelor lui Mao, după înfrângerea japonezilor.

Dai Li a fost omul de legătură cel mai important, agreat în pofida faptului că înfiinţase numeroase lagăre de concentrare în care urmau să fie internaţi duşmanii statului, începând cu autorii celor mai minore delicte de opinie. Dai Li a resimţit nevoia de a organiza un modern şi eficace serviciu de interceptare şi securitate a comunicaţiilor, în care scop a fost recrutat în 1936, eminentul criptolog american Herbert O. Yardley, căruia i-a cerut interceptarea comunicaţiilor militare ale armatei japoneze şi protecţia comunicaţiilor Guomindangului.

Lucrurile păreau a merge perfect, până când s-a descoperit că biroul însărcinat cu această misiune era penetrat de agenţii lui Kang Sheng.

Asasinarea lui Dai Li

Un alt succes al lui Kang Sheng l-a constituit lichidarea, în anul 1946, a principalului său inamic, Dai Li. Pilotul avionului acestuia a fost convins, în schimbul unei recompense extrem de generoase pentru familia sa, să accepte o misiune sinucigaşă, prăbuşirea cu Dai Li la bordul aeronavei. Ceea ce s-a şi întâmplat.

Sheng nu şi-a respectat promisiunea, în schimb serviciul secret naţionalist aflând cele întâmplate i-a lichidat în chinuri groaznice pe toţi membrii familiei pilotului.

Rezultatele confruntării dintre serviciile secrete chineze ale celor două tabere, comuniştii şi naţionaliştii, era un teribil război clandestin ce umplea străzile Shanghai-ului de cadavre, special lăsate acolo drept avertisment.

Biroul pentru Protecţie Politică (Zhenghzi Baohuju)

În anul 1937, principalii lideri comunişti chinezi pregătiţi la Moscova, Chen Yu, Wang Ming, Kang Sheng şi Zeng Shan s-au întors în China, la Yan’an, capitala Revoluţiei conduse de Mao Zedong.

Prestigiul lui Mao devenise atât de mare, încât poziţia sa de lider de facto era de necontestat. Mao demonstrase în mare măsură posibilitatea înfăptuirii revoluţiei prin ridicarea ţărănimii la luptă şi nu a muncitorilor, ceea ce contravenea dogmei marxist-leniniste.

Wang Ming, unul dintre liderii întorşi de la Moscova, impus de Stalin în conducerea partidului, urmărea subminarea poziţiei lui Mao. Doi dintre noii veniţi, Chen Yu şi Kang Sheng s-au alăturat lui Mao. De altfel, trebuie menţionat că Chen Yu fusese trimis la Moscova de către Mao, pentru a-i face înţeleasă lui Stalin linia sa politică. În aceste condiţii, a avut loc o reorganizare a conducerii partidului, în fruntea acestuia fiind ales, în locul unui secretar general, un colegiu de secretari (Mao Zedong, Wang Ming, Zhou Enlai, ChenYu, Kang Sheng, Zhong Guodao, Bo Gu, Zhu De, comandantul Armatei Roşii Chineze şi Zhong Wantian, fostul secretar general, care va fi ulterior înlăturat sub acuzaţia de troţkism).

Kang Sheng a fost însărcinat ca în calitatea de secretar al Comitetului Central al P.C.C. să conducă “Biroul pentru Protecţie Politică“ (Zhenghzi Baohuju), în a cărui subordine intrau toate serviciile secrete. Biroul avea, însă, o existenţă ce data din 1928.

Anul 1937 era extrem de dificil, cel puţin în ceea ce priveşte relaţiile cu Moscova, deoarece Stalin nu renunţase la ambiţii şi planuri imperiale mai vechi,care vizau încorporarea în U.R.S.S. a celei mai mari provincii a Chinei, Xianjing (Sinkiang, Uygur Ziznigou – “Regiunea Autonomă Uygură“ 98 ), iar liderii comunişti ataşaţi Moscovei aveau de ales între Stalin şi trădarea Chinei.

Ca şef suprem al serviciilor secrete, Kang Sheng a revăzut şi schimbat conducerile acestora şi a organizat apărarea contrainformativă a Înaltului Comandament al Revoluţiei împotriva spionajului japonez şi a agenţilor Guomindangului. Nu trebuie, însă, omise nici operaţiunile speciale prin care se urmărea discreditarea lui Stalin faţă de conducătorii chinezi loiali acestuia.

Un exemplu de operaţiune specială destinată contracarării influenţelor sovietice este cea prin care s-a realizat scoaterea generalului Sheng Sichai, guvernatorul Xinjiangului de sub influenţa (sau din serviciul) Moscovei.

Stratagema aleasă în acest scop a fost foarte simplă. O tânără curtezană, Liu Yin, agentă a serviciilor lui Kang Sheng, dirijată să devină amanta lui Sheng Sinchai, i-a făcut acestuia o confesiune de “cea mai mare importanţă“ pentru viaţa lui, şi anume că N.K.V.D.-ul sovietic îi plănuieşte asasinarea sub steag japonez, iar ruşii vor anexa Xinjiangul. Pentru a conferi credibilitatea spuselor sale, tânăra a mai adăugat că ea este cea aleasă pentru îndeplinirea misiunii.

Ce l-ar fi putut determina pe Sheng Sichai să creadă în realitatea unei astfel de ameninţări decât unele precedente cutremurătoare? La Urumki, capitala Xinjiangului, fusese asasinat, nu cu prea mult timp înainte, de către oamenii colonelului Voitenov, guvernatorul Yarkandului, un agent cu acte în regulă al N.K.V.D.- ului, sub acuzaţia neîntemeiată de a fi agent britanic.

De asemenea, un militant comunist Yu Xinsong îndepărtat din comunitatea comuniştilor chinezi din Moscova şi internat într-un lagăr din Siberia, sub acuzaţia de troţkism, după ce a reuşit să evadeze, a fost executat în China, împreună cu 12 dintre colaboratorii săi.

Cu astfel de argumente, scoaterea generalului Sheng Sichai de sub ordinele Moscovei nu a fost decât o chestiune de înţeleaptă reorientare, abil pusă în operă de amanta ce-l va manipula eficient şi pe mai departe.

Despre bătăliile între naționaliști și comuniști, în numărul viitor.

...(citește mai departe pe evenimentulistoric.evz.ro)