Frig și vânt, motoare turate și entuziasm diminuat. În această atmosferă care strivea fălnicia de altădată au început, sâmbătă, să se adune, la Romexpo, ultimii mohicani din oastea lui Traian Băsescu. A fost evenimentul de lansare a candidaților PMP pentru Parlamentul European. Lista este deschisă de fostul președinte, acum senatorul Traian Băsescu. Pe scenă, înainte de sosirea lui, au urcat cei care compun nucleul partidului, iar pe un ecran gigant rulau imagini cu Băsescu alături de personalități ale lumii, precum și cu candidații la euroalegeri.

În curtea Romexpo, chiar în fața pavilionului central unde avea loc evenimentul, defilau sute de motocicliști cu motoarele turate, de parcă fostul premier, Călin Popescu Tăriceanu, un ghimpe în coasta lui Băsescu, și-a trimis oamenii să bruieze acordurile melodiei „Iarba verde de acasă”, imnul mobilizator al foștilor pediști. De pe un banner uriaș care străjuia intrarea, Băsescu părea și mustrător și ghiduș.

Le-a rămas disciplina

Oamenii au început să vină pe rând, în grupuri mari, încolonați în spatele unui portdrapel cu semnul mărului. Câte unul-doi mai rupeau rândul și se repezeau să îmbuce ceva la terasele deschise în apropiere. Apoi, intrați în sală, se lăsau cuprinși de entuziasmul transmis de aceeași melodie, pusă la nesfârșit: „Iarba verde de acasă”. Undeva, pe un scaun dintr-un șir gol, o femeie cu stegulețul partidului imprimat cu chipul lui Băsescu privea tristă, în gol. „De ce sunteți supărată?”, am întrebat-o. A ridicat privirea, și-a pus mâna la gură, și-a șters ochii în care se zbătea un șir de lacrimi și a murmurat. „Copilul meu rătăcește în lume, și-l aștept în fiecare zi”, a spus ea. „Și de ce ați venit aici?” „Pentru că eu cred, adică sper, că domnul Băsescu îl va aduce acasă. Sunt cu el de când lumea”.

Cu cât intrau mai mulți oameni, sala se anima. „Iarba verde de acasă” reușea să acopere zgomotul motoarelor turate. Candidați și oameni ai partidului s-au așezat pe scaunele de pe scenă. Nu mai era buluceala de pe vremuri, atunci când o poză cu Elena Udrea era principalul scop al evenimentului. Oamenii s-au așezat disciplinați pe scaune și așteptau momentul intrării lui Băsescu.

Baia de mulțime

Maestru de ceremonii a fost deputatul Marius Pașcan, un politician pe care Traian Băsescu îl tot evocă în ultima perioadă. Putea fi Robert Turcescu, dar el a stat, neclintit și puțin încruntat, tot timpul pe scenă. Nici măcar când s-a dat semnalul „Vine președintele!”, acesta nu s-a mișcat. Și a venit președintele însoțit de președintele partidului, Eugen Tomac. Înaintarea, de la intrare până la scenă, a fost extrem de anevoiasă. Toți au sărit de pe scaune să dea mâna cu președintele. Cu Băsescu. Fiecare încerca să-i amintească ziua în care s-au mai întâlnit. Desigur, președintele nu-și mai amintea, dar aproba. Cumva, au reușit să ajungă pe scenă în acordurile melodiei „Fie să renască”, a formației Phoenix. S-au mai interpretat live „Rapsodia Română” și „Odă bucuriei”, apoi Imnul Național. Traian Băsescu a lăcrimat.

Echipa-scut

Deputatul Marius Pașcan a avut o intervenție lungă, a recitat o poezie, a explicat că „arta ne-a mânat în luptă”. S-a desfășurat sub privirea îngăduitoare a lui Băsescu, însă privitul, din când în când, la ceas a trădat nerăbdarea lui. Președintele PMP a fost mult mai expeditiv. A prezentat „echipa care face scut” în jurul lui Traian Băsescu, adică cei care sunt pe lista pentru Bruxelles.

 

Momentul președintelui

Și a venit momentul președintelui. Înainte i-a cerut sepepistului șervețele, apoi s-a dus la microfon. Conștient de diferența dintre atmosfera de altădată și cea de acum, dar plăcut surprins de entuziasmul cu care a fost primit, Traian Băsescu a constat că „în PMP se instalează atmosfera din fostul PD”.

Pentru că tot reclama faptul că în campania pentru euroalegeri se vorbește prea puțin despre Europa și prea mult despre Dragnea, Justiție, Procurorul General, Traian Băsescu și-a împlinit pofta și a vorbit aproape o jumătate de oră ca de la pupitrul unui summit internațional. A vorbit despre evenimentele internaționale, despre contextul european, despre Tratatul forțelor nucleare. Un discurs mult prea elaborat pentru publicul din sală. Cu toate acestea, nu s-a auzit nici musca. Pentru că, orice s-ar spune, Băsescu are această capacitate: cucerește publicul chiar dacă vorbește despre nimic. Sau, în cazul de față, chiar dacă a vorbit despre chestiuni mult prea complexe.

Câte unul mai ațipea, dar tresărea imediat și, de teamă să nu fie taxat că l-a adormit discursul, începea să fluture frenetic stegulețul.

I-a taxat mai mult pe liberali

Traian Băsescu a vorbit și despre tema migrației, despre soluțiile pe care le vede el și pe care intenționează să le propună în PE, dar și despre alte teme europene. A adus în discuție și scena politică internă, dar nu s-a năpustit, deși sala aștepta, să acuze „ciuma roșie”, să dea semnal de luptă cu parul, așa cum face liderul liberalilor. Dimpotrivă, parcă a menajat puterea și i-a taxat mai mult pe liberali. I-a atenționat că nu vor putea ridica pretenții atunci când se vor reuni în familia popularilor europeni: „Noi suntem cu un an mai vechi, așa că liberalii nu pot veni să spună: nene, noi suntem mai vechi în PPE”.

În total, a avut un discurs de aproape două ore. Deși sepepistul a stat tot timpul lângă scenă cu un flacon cu apă și-l privea din când în când să vadă dacă vrea să-și ude gura, fostul președinte nu a avut nevoie.

În final, fostul președinte a anunțat că aceasta este ultima competiție electorală în care intră și a cerut susținere: „Nu am pierdut nicio bătălie politică. Vă rog să mă ajutați să nu o pierd pe ultima!”

Nici la ieșire nu i-a fost mai ușor, a fost asaltat de participanți.

În urma lui a rămas o sală goală și în aer plutea gândul lui Alexandru cel Mare: Nu mi-e teamă de o armată de lei condusă de o oaie. Mi-e teamă de o armată de oi condusă de un leu.