La șase zile după ce conducerea Chinei a știut că țara se confruntă cu o pandemie, orașul Wuhan, focarul bolii, a găzduit un uriaș banchet cu participarea a zeci de mii de oameni. Alte milioane au început să circule cu ocazia ceremoniilor Noului An Lunar.

Președintele Xi Jinping a avertizat public în a șaptea zi, pe 20 ianuarie, despre existența unei epidemii.

Până atunci, însă, peste 3000 de persoane fuseseră infectate în timpul săptămânii de tăcere, conform unor documente internaționale obținute de Associated Press și ale estimărilor unor experți care se bazează pe o analiză retrospectivă a datelor epidemiei.

Șase zile.

Această întârziere între 14 și 20 ianuarie a avut loc într-un moment critic – începutul epidemiei.

„Este uluitor”, spune Zuo Feng Zhang, epidemiolog la Universitatea California din Los Angeles, citat de AP. „Dacă ar fi intervenit cu șase zile mai devreme, ar fi avut cu mult mai puțini pacienți, iar echipamentele medicale ar fi fost suficiente. Am fi putut evita prăbușirea sistemului medical la Wuhan.”

Întârzierea de șase zile se adaugă celor două săptămâni în care centrul național de control al bolilor nu a înregistrat nici un caz semnalat de autoritățile locale, conform fișelor de internare obținute de AP.

Aceasta în condițiile în care, în perioada 5-17 ianuarie, sute de pacienți s-au prezentat la spitale, nu doar la Wuhan, ci în întreaga țară.

Nu este clar, totuși, dacă responsabilii locali nu au semnalat nici un caz, sau dacă oficialii centrali nu le-au înregistrat.

Ceea ce este clar, spun experții, este că controalele rigide asupra informațiilor, obstacolele birocratice și reticența de a transmite „la centru” vești proaste au sufocat primele avertismente.

Știrea despre pedepsirea a opt medici pentru „răspândirea de zvonuri”, difuzată de televiziunea națională pe 2 ianuarie, a înghețat canalele prin care ar fi trebuit să circule informațiile între autorități.

„Medicilor din Wuhan le-a fost frică”, spune Dali Yang, profesor de politică chineză la Universitatea din Chicago. „O întreagă tagmă profesională a fost intimidată.”

În lipsa rapoartelor interne, a fost nevoie de semnalarea unui prim caz extern, în Thailanda, pe 13 ianuarie, pentru a incita autoritățile chineze să recunoască pericolul epidemiei.

Abia în acel moment a fost lansat planul național pentru depistarea persoanelor infectate.

Guvernul chinez a negat în repetate rânduri suprimarea informațiilor în primele zile ale epidemiei, afirmând că a semnalat-o Organizației Mondiale a Sănătății.