În sud-estul României există o specie care îi înspăimântă adesea pe locuitorii din zonă, deși a fost văzut destul de rar de-a lungul anilor. Poartă denumirea de „balaur dobrogean” și este întâlnit adesea în curțile și podurile oamenilor.
„Balaurul dobrogean” este în realitate un șarpe terestru și poate fi întâlnit și în alte zone din Europa. Mai este cunoscut și sub denumirea de „șarpele balaur” sau „balaurul mare”. Deși este un șarpe neveninos, acesta îi înspăimântă adesea pe localnici, mai ales când este găsit în podurile caselor, acolo unde vânează porumbei.
„Balaurul dobrogean”, o specie protejată de legislația românească
Șarpele se hrănește cu mamifere rozătoare, unele șopârle, păsări, dar mănâncă și ouă. Deși denumirea sa populară îți poate da impresia că șarpele are dimensiuni considerabile, în realitate acesta este de talie medie. Cu toate acestea, este cel mai mare șarpe din România și chiar din întreaga Europă.
Adulţii pot atinge o talie medie cuprinsă între 120-180 centimetri, însă au fost întâlniți și șerpi care depășesc 2 metri. Greutatea lor maximă poate ajunge la 20 de kilograme.
Cel mai mare astfel de șarpe a fost găsit în anul 1901, la Cernavodă, cu o lungime de 2,60 de metri. Denumirea i-a fost dată deoarece experții considerau atunci că acest tip de șarpe este întâlnit doar în sud-estul României.
Din 1930 și până în anul 2007, șarpele nu a mai fost văzut nicăieri în România. Atunci, a fost depistat la Vulcanii Noroioși, în județul Buzău. Ultima sa apariție a fost în 2022, în Iași, când a fost găsită o femelă gestantă, dar care era moartă.
Șarpele este ocrotit prin lege în România
Cu toate că șerpii sunt văzuți ca o amenințare pentru oameni, această specie atacă doar când se simte atacat și se ascunde atunci când vede un om. „Balaurul dobrogean” este foarte important pentru agricultură, deoarece mănâncă rozătoarele ce distrug totul.
În România, specia Elaphe sauromates (Balaurul dobrogean) este protejată prin Legea nr. 13 din 1993 pentru aderarea României la Convenția de la Berna, potrivit Fanatik.ro.
Specia suferă din cauza distrugerii habitatelor de stepă, care sunt transformate în terenuri agricole și dispar astfel sursele de hrană pe care le preferă: păsări mici și mamifere mici (șoareci, șobolani, popândăi).