Autorul „Cărților junglei” știa el ce spune, doar era britanic născut în India.

Kipling a fost amabil. Realitatea din spatele acestui contrast se traduce altfel, deloc poetic: săracii cu săracii, bogații cu bogații, și ei nu se vor amesteca niciodată. În ciuda tuturor vorbelor de clacă.

O realitate valabilă în continuare și astăzi, în plină Uniune Europeană transpirată, după un travaliu de patru zile și nașterea cu forcepsul a unui acord de relansare economică.

Extinderea Uniunii Europene către Est a vrut să contrazică această realitate: o mare familie și mai multe nu!

Nu mai conta ceea ce era vizibil chiar și de pe Lună: că unul din stâlpii fundației noii euro-case nu era din beton armat cu producție, bani și calitate, ci cu izmene și cârpe, inclusiv KGB-iste. Cu ce a rămas din dinții cariați ai comunismului.

Negocieri au fost și atunci, și poate mai importante decât cele de la ultimul summit de la Bruxelles. Țările din Est urmau să-și joace cartea pentru viitorii ani.

România s-a vândut ieftin, dacă nu cel mai ieftin. Am dat tot. Care produse, care producție, acum ?

În anul de grație 2020, statul roman este incapabil să-și hrănească cetățenii. Importăm mâncare. Alimente de bază, nu cine știe de rarități care nu cresc prin partea locului.

De mai bine de 30 de ani, atât am putut, atât am știut, atât s-a votat. Plantație-neplantație, asta-i realitatea.

În definitiv, corporațiile nu sunt instituții de binefacere și nu fac șampon anti-corupție, doar anti-mătreață. Vor doar profit, nu-i vina nimănui că ne-am dat cu flit pe creier.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE