Aldrich Ames a fost cea mai bine plătită „cârtiță” racolată de KGB în rândurile CIA. El a fost descoperit de o bătrână care se pensionase și încheiase un contract de colaborare cu Agenția de Informații.

„Mai întâi, am vrut să sar peste masă și să-l strâng de gât. Apoi, însă, am izbucnit în râs. Era chiar amuzant, pentru că el era cel încătușat, nu eu.”

Aceasta a fost reacția ofițerului CIA Jeanne Vertefeuille, când a aflat că Aldrich Ames, cea mai periculoasă „cârtiță” din istoria CIA, le dăduse sovieticilor numele ei, atunci când aceștia îl întrebaseră cărui alt ofițer CIA ar putea să i se pună în cârcă trădarea lui Ames.

Din fericire, strategia nu a funcționat, în schimb Jeanne fiind cea care a condus comisia de cercetare internă care l-a adus în cele din urmă pe Ames în fața justiției. A fost apogeul lungii și memorabilei cariere a lui Jeanne Vertefeuille în CIA.

Jeanne a intrat în Agenție în 1954, ca dactilografă, și, pe măsură ce perspectivele profesionale pentru o femeie au început să se diversifice, a fost numită în mai multe posturi în străinătate.

A învățat și limba rusă și astfel și-a găsit nișa în care să performeze, în contraspionaj, potrivit arhivelor CIA.

În primăvara lui 1985, după ce un număr alarmant de mare de informații importante despre Uniunea Sovietică s-au evaporat unele după altele, Jeanne a primit o cablogramă de la șeful diviziei URSS / Europa de Est, în care scria:

„Vreau să se întorci... Când vii înapoi, vreau să lucrezi cu mine, am o problemă cu sovieticii... Vreau să te ocupi tu de problema asta.”

 

Sarcina era una vastă și dificilă, complicată de faptul că aproape nimeni nu credea că poate fi vorba de un trădător. Printre alte explicații vehiculate exista și ideea interceptării comunicațiilor CIA din exterior.

După o studiere atentă și amănunțită a dosarelor, adevărul a ieșit la iveală: Ames, care inițial lucrase în Divizia de constraspionaj împotriva sovieticilor, a început să spioneze în favoarea URSS în 1985.

În schimbul informațiilor vândute sovieticilor a primit atâția bani, încât dintre toți înalții funcționari americani racolați de serviciile străine, Ames a fost cel mai bine plătit, se arată în arhivele CIA.

Funcția i-a furnizat acoperirea perfectă, de vreme ce era autorizat să se întâlnească cu ofițeri sovietici în scopuri oficiale. Totuși, stilul său de viață extravagant i-a atras suspiciunile comisiei de cercetare interne, în noiembrie 1989.

Pasul decisiv a fost făcut în august 1992, când colega lui Jeanne, Sandy Grimes, a descoperit că Ames făcuse mari depozite bancare după fiecare întâlnire cu un anumit oficial sovietic.

FBI a preluat investigația și l-a urmărit pe Ames pas cu pas. Acesta a fost arestat pe 21 februarie 1994, după ce mai multe dovezi incriminatoare au fost descoperite în apartamentul său și în computerul personal.

Ames a pledat vinovat și ispășește o pedeapsă pe viață într-o închisoare federală.

Jeanne îmlinise vârsta obligatorie de pensionare în 1992, dar ea a semnat un contract de colaborare cu CIA, pentru a-și putea finaliza ancheta.

După ce totul s-a încheiat, revista Time i-a cerut permisiunea lui Jeanne să-i publice fotografia. Femeia a refuzat inițial, afirmând că mulți dintre membrii familiei sale nu știau unde lucrează cu adevărat, dar în final a acceptat.

Cum comentează Nora Slatkin, un fost director executiv al CIA:

„O poți vedea pe Jeanne fixându-te de pe o întreagă pagină lucioasă din Time, cu explicația: ‘doamna mărunțică și cu părul alb care nu a vrut să renunțe’. Ține în mână un binoclu care reflectă imaginea lui Aldrich Ames. Îmi pot imagina destule rude ale stând la masă, la micul dejun, deschizând revista Times și exclamând: ‘Dumnezeule, dar asta e mătușa Jeanne. Credeam că e arhivar sau așa ceva.’”

Jeanne este o adevărată legendă a CIA. A lucrat pentru Agenție vreme de 58 de ani, până aproape de ziua morții sale, în 2012.