Duminica aceasta se citește la Liturghie una dintre cele mai tulburătoare pericope evanghelice: Pilda celor chemați la cină. Iisus povestește cum „un om oarecare a fãcut cină mare și a chemat pe mulți”.
La ora stabilită, el își trimite sluga să le spună invitaților să vină pentru că totul e gata. Surpriză, însă, parcă toți sunt înțeleși și găsesc scuze: unul și-a cumpărat un ogor și merge să-l vadă, altul și-a cumpărat cinci perechi de boi și vrea să-i încerce, al treilea tocmai se însurase. Atunci, stăpânul mânios își trimite sluga să meargă pe ulițele cetății și să-i aducă la masă pe săraci și pe bolnavi. Cum sluga îl informează că tot mai e loc la masă, îi cere să iasă „la drumuri și la garduri” și să-i adune pe toți, „ca să mi se umple casa”. stăpânul încheie: „Nici unul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea”.
Nu e greu de ghicit: „omul oarecare” este Dumnezeu Tatăl, „sluga trimisă” este Fiul, iar „cina” este viața veșnică și fericită de după moarte a celor ce au răspuns „chemării” Lui. În plan istoric, cei chemați mai întâi au fost conducătorii Poporului Ales, care nu L-au recunoscut pe Mântuitor, ucigându-L. Așa că au fost chemați cei săraci și necăjiți „din cetate”, adică iudeii care L-au ascultat și urmat pe Iisus. Dar și cei de „la drumuri” și „garduri”, adică toate neamurile lumii de dincolo de granițe. În plan atemporal, „chemați” sunt cei bogați și talentați, înzestrați de Dumnezeu cu multe daruri. Prea încântați de sine și prinși cu grijile și tentațiile lumii, ei nu mai aud Chemarea Celui care le-a dat atâtea bogății. Și-au făcut propriii dumnezei din averile plăcerile și persoana lor. Chemarea o aud în schimb cei simpli, cei necăjiți și bolnavi, care își găsesc Aici alinarea în promisiunea Cinei de Dincolo. Fiecare a ales: primii, să-și construiască în Lumea aceasta un paradis imperfect și care, vai, se va sfârși întro zi; ultimii, să-și agonisească un loc în Raiul cel adevărat și veșnic.
Petre Țuțea rezumă perfect mesajul pildei: „O babă murdară pe picioare, care stă în fata icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor.”
Recomandările noastre
