Cornel Galescu si Romeo Dunca au ajuns la Pol pe schiuri.

Aventura expeditiei din care au facut parte Cornel Galescu (43 de ani) si Romeo Dunca (38 de ani) si-a atins tinta: echipa de exploratori din Romania, Norvegia, Anglia si Germania a ajuns la Polul Nord, pe schiuri, in seara zilei de sambata, 21 aprilie, dupa zece zile de calatorie pe gheturi miscatoare, prin frig extrem si furtuna de zapada.

Romeo Dunca a cazut in apa, lui Cornel Galescu i-a degerat nasul, dar au infipt tricolorul acolo, la capatul nordic al Pamantului, si s-au intors acasa, miercuri, pe aeroportul din Timisoara. Teferi si fericiti.

De pe Himalaya

Nici nu se intorsese bine caransebeseanul Cornel Galescu din expeditia in Himalaya, acum doi ani, ca a si anuntat ca vrea sa ajunga la Polul Nord. Cu sangele vajaindu-i prin vene, se gandea la continentul de gheata si cauta o solutie. A luat legatura prin internet cu cel mai vestit explorator norvegian, Borge Ousland, exprimandu-si dorinta de a-l insoti intr-o expeditie la Pol.

Borge i-a raspuns, i-a explicat tot ce trebuia sa stie, cati bani ii trebuie (25.000 de euro de persoana) si cum se plateste, l-a invatat cum sa faca si, anul trecut, s-au intalnit in Norvegia. O saptamana de antrenament in care s-au cunoscut intre ei toti membrii echipei si in urma careia Cornel Galescu „s-a calificat” pentru expeditie.

Motociclistul „Paris-Dakar”

Si s-a pus „Coco” - asa ii spun prietenii - pe antrenamente. Ultimul l-a facut in muntii din Norvegia, ca doar e alpinist. Cinci zile de catarat pe un frig „de proba”. Cu o zi inainte de a pleca alaturi de timisoreanul Romeo Dunca, singurul motociclist roman care a terminat cursa Paris-Dakar, Coco si-a pus in bagaj cartulia de rugaciuni pe care o are de la o matusa si pe care-o poarta cu el in toate aventurile, ca un talisman. A zburat in Norvegia, de unde a pornit expeditia in zgomot de elicopter.

„Pe langa echipamentul pe care-l avea Coco, a primit de la Borge Ousland bocanci speciali, un cort, saci de dormit... Iar in ziua plecarii, pe 11 aprilie, i-a luat un elicopter de acolo si i-a lasat pe calota glaciara, la baza ruseasca, care nu este un loc stabil, se muta in fiecare an”, ne-a povestit sotia lui, Ana-Maria.

Nu s-a potolit

In fiecare zi o suna Cornel pe Anne - cum ii zice el sotiei. Ca sa-i spuna ca totul e bine, s-o linisteasca. „Legatura se facea prin satelit si se auzea rau, sunetul era decalat, vorbeam foarte putin, dar in fiecare zi.” S-a obisnuit Anne cu expeditiile lui Cornel, desi recunoaste ca atunci cand s-a casatorit cu el a sperat „ca se mai potoleste”.

Insa a fost tocmai invers, apetitul lui Cornel Galescu pentru expeditii, mai ales inzapezite, a crescut. Anne nu se supara, doar ca-i duce dorul. „Cand s-a nascut baietelul nostru, acum in varsta de 4 ani, el era pe Everest! La intoarcerea lui acasa, Andrei avea aproape 2 luni”, se amuza ea.

Meniul pe calota glaciara suna cam la fel pentru toti exploratorii. Norvegianul a fost cel care a stabilit felurile de mancare, pentru ca avea cea mai mare experienta la Polul Nord dintre toti membrii echipei. Dimineata - cereale cu apa fiarta sau lapte praf; la pranz, carnat uscat sau salam uscat, iar seara, cand pun corturile, supa la plic.

Mai aveau la ei si fructe uscate si alte tipuri de mancare uscata. Din scurtele convorbiri telefonice, Anne a aflat ca Romeo Dunca a cazut intr-o zi in apa si ca sotul ei s-a ales cu niste degeraturi pe fata, „dar toti au fata afectata de frig”. „Nu e ca in expeditiile pe munte”, i-a explicat Coco sotiei.

„Acolo sunt baze stabile din loc in loc, daca nu mai poti continua, te opresti la una. Aici, pe continentul inghetat, n-ai unde. Echipa trebuie sa ajunga la finalul calatoriei.” Si au ajuns, apoi i-a luat elicopterul si i-a adus in Europa. Acum sunt acasa, planuind alte aventuri. Galescu e autorul mai multor premiere alpinistice romanesti in Muntii Himalaya, in Anzi, Alpi, in Alaska, Taurus si Scandinavia. Primul lui gand, odata ajuns la Polul Nord: sa atinga si Polul Sud.

Din nou acasa

„Nu se mai termina”

Cornel Galescu ne-a povestit: „Am urmat traseul Timisoara - Viena - Oslo - Svalbard. De aici, cu elicopterul pe calota glaciara, dupa care a urmat parcurgerea pe schiuri a 250 km. Ne-am propus mai mult, dar calota era foarte sparta si nu gaseam suprafata inghetata pe care sa mergem cu schiurile. Au fost mai multe momente dificile: dupa doua zile am constatat ca aveam sania sparta si caram cu mine 10-15 kg de zapada. Apoi, 4-5 zile, vantul a batut din fata, producand degeraturi la aproape toata echipa. In a doua zi, dupa 12 ore de efort, nu inaintasem decat 500 m, deoarece vantul a impins calota de gheata inapoi. Romeo a cazut in apa, dar a apucat sa se schimbe repede de haine, evitand o hipotermie sau chiar un stop cardiac. In a patra zi am fost prinsi intr-un labirint de apa si gheata din care iesim dupa multe ore de efort. Ultima zi nu se mai termina, kilometrii se lungeau, rabdarea noastra era la limita”.

FILE DE JURNAL

„Dunca a picat ieri in apa, iar eu am o degeratura la nas”

> Joi, 12.04.2007. Am ajuns la baza „North Pole Drifting Ice Base”. Program de acomodare. Maine plecam pe calota glaciara.

> Sambata, 14.04.2007. Am parcurs 20 de km de calota si suntem in mijlocul unei furtuni de zapada. Ninge intens, iar temperaturile sunt de -30 grade C.

> Luni, 16.04.2007. Am iesit din furtuna de zapada si am dat peste o banchiza plutitoare. A trebuit sa ne intoarcem. Am mers 11 ore si am parcurs 30 km. In ritmul asta, vom atinge Polul Nord intr-o saptamana. Temperatura e de -25 grade C.

> Marti, 17.04.2007. Furtuna de zapada si s-au anuntat 3 zile de furtuna. Borge zice ca n-a mai vazut asa ceva. Starea de spirit a echipei e OK si continuam sa ne deplasam. Am o degeratura pe fata din cauza temperaturilor extreme. Dunca zice ca nu-mi sta bine deloc, dar Anne, nevasta-mea, mi-a spus la telefon ca-i place de mine si asa si sa ma dau neaparat cu crema de galbenele ca sa se cicatrizeze.

> Miercuri, 18.04.2007. Mai avem 44 km pana la Polul Nord. Daca o tinem asa, pe 21 suntem la Polul N. Vremea e tot rea si tocmai am trecut peste blocuri de gheata de sub care se auzea sunetul surd al apei. Totusi, moralul echipei e OK, glumim si nu ne speriem de continua furtuna.

> Joi, 19.04.2007. Suntem la 41 km de Pol. Am avut probleme sa gasim culoare de trecere, pentru ca am dat de apa. Ne-am descurcat si, in maximum 3 zile, ar trebui sa ajungem.

> Vineri, 20.04.2007. Mai avem 22 km pana la Pol si speram sa reusim sa-i parcurgem azi.

> Sambata, 21.04.2007. Ne-am trezit la 7 km inapoi fata de locul unde eram ieri. Calota ne-a dus inapoi. Suntem intr-un punct foarte instabil. Estimam ca mai avem 15 km de parcurs. Dunca a picat ieri in apa, iar eu am o degeratura la nas. Cu toate astea, ne tinem de glume si azi ar trebui sa ajungem. (...) Am ajuns la Polul Nord azi, la 20:30 GMT. Toata echipa este OK si sarbatorim.