Care sunt motivele pentru care investitorii nu iau decizii mai bune? "Investitorii sunt normali, nu raţionali", spune Meir Statman, unul dintre specialiştii de frunte în domeniul finanţelor comportamentale, citat de Business Insider. Publicaţia prezintă şapte moduri în care oamenii îşi taie singuri şansele să-şi crească economiile.

Scopul finanţelor comportamentale este să înţeleagă mai bine de ce oamenii iau deciziile financiare pe care le iau. Este un domeniu studiat de analiştii financiari, care face parte din curricula Chartered Financial Analyst (CFA), un curs pe care îl studiază analiştii cercetători de pe Wall Street.

Dintr-o lungă listă a deviaţiilor de comportament care influenţează deciziile investitorilor, vă prezentăm câteva mai răspândite, care se studiază în cursurile CFA. S-ar putea să aflaţi lucruri care nici nu v-au trecut prin cap despre deciziile financiare şi de investiţii pe care le faceţi.

1. Crezi că eşti un mare investitor. Supraaprecierea este cel mai evident concept în conceptul privind comportamentul financiar. Aceasta se manifestă atunci când o persoană are o încredere prea mare în abilitatea sa de a prezice rezultatele deciziilor de investiţii. Deseori, investitorii sunt prea încrezători şi îşi diversifică prea mult instrumentele de investiţii, devenind astfel mai sensibili la volatilitate.

2. Consideri că trecutul este un indicator pentru viitor. O companie poate anunţa o serie de profituri trimestriale mari. În consecinţă, te aştepţi ca următoarele rezultate financiare trimestriale vor fi, cel mai probabil, grozave. Această eroare se încadrează într-un concept larg numit, în finanţele comportamentale, reprezentativitate: atunci când crezi, în mod incorect, că un anumit lucru înseamnă altceva. Un alt exemplu de reprezentativitate este atunci când presupui că o companie bună are şi acţiuni bune la bursă.

3. Nu ştii cum să gestionezi noile evoluţii ale lucrurilor. Ancorarea este legată cu o încredere prea mare în propriile capacităţi de perviziune. De exemplu, luaţi decizia iniţială de investiţie bazându-vă pe informaţiile disponibile la acel moment. Mai târziu, aflaţi ştiri care schimbă toate previziunile pe care le-aţi făcut iniţial. Dar, în loc să elaboraţi o nouă analiză, preferaţi doar să vă revizuiţi analiza veche. Astfel, analiza revizuită nu va reflecta deplin noile informaţii.

4. Nu vrei să marchezi o pierdere. Aversiunea pentru pierdere sau refuzul de accepta o pierdere poate fi mortală pentru un investitor. Spre exemplu, una dintre investiţiile dvs. ar putea scădea cu 20% dintr-un motiv întemeiat. Cea mai bună decizie ar putea fi de a marca pierderea şi de a merge mai departe. Oricum, nu puteţi ajuta cu nimic doar sperând că preţul acţiunii va creşte din nou. Aceste gânduri sunt periculoase, deoarece, de multe ori, ajungeţi să vă creşteţi poziţia care vă aduce pierdere. Acest comportament este similar cu cel al pariorului care face o serie de pariuri mai mari, în speranţa să treacă pe câştig.

5. Te gândeşti la greşelile din trecut. Modul în care veţi tranzacţiona în viitor este influenţat, deseori, de rezultatele tranzacţiilor din trecut. Bunăoară, la un moment dat în trecut, aţi vândut un pachet de acţiuni cu un profit de 20%, după care, urmărind evoluţia acţiunii, vedeţi că aceasta creşte în continuare. Şi atunci vă gândiţi: "Dacă aş mai fi aşteptat..." Sau poate că una dintre acţiunile pe care le deţineţi s-a depreciat, moment în care vă gândiţi că ar fi trebuit să o vindeţi mai demult. Aceste gânduri nasc un sentiment neplăcut al regretului. Minimizarea regretului are loc atunci când evitaţi să investiţi într-un singur instrument sau aveţi un stil conservator de a investi, încercând să evitaţi acest regret.

6. Toleranţa la risc merge în aceeaşi direcţie cu piaţa. Abilitatea dvs. de a tolera riscurile trebuie să fie determinată de circumstanţele personale financiare, de orizontul dvs. de investiţii şi de dimensiunea investiţiei în raport cu întregul portofoliu. Dependenţa de cadru (Frame dependence) este un concept care se referă la tedinţa de a vă modifica toleranţa la risc în funcţie de direcţia în care se mişcă piaţa. De exemplu, dorinţa dvs. de a tolera riscul poate scădea atunci când pieţele sunt în scădere. La fel, toleranţa la risc poate urca atunci când pieţele cresc. Acest fenomen le dăunează investitorilor prin faptul că îi face să cumpere la preţuri mari şi să vândă la preţuri mici.

7. Găseşti mereu scuze bune pentru a explica de ce ai greşit. Uneori, investiţiile dvs. se pot prăbuşi. În mod cert, nu este vina dvs., nu-i aşa? Mecanismele de autoapărare sub forma scuzelor sunt legate de încrederea prea mare în capacitatea de a previziona lucrurile. Iată câteva scuze comune: "dacă numai" ("Dacă numai acest lucru nu s-ar fi întâmplat, eu aş fi avut dreptate..." Din nefericire, nu mai puteţi dovedi contrariul), "aproape corect" (de multe ori, însă, nu e suficient doar să fii pe-aproape), "nu s-a întâmplat încă" (din nefericire, "Pieţele pot rămâne iraţionale mai mult timp decât tine şi eu pot rămâne solvent"), "o singură predicţie" (doar pentru că ai dat greş o dată nu înseamnă că vei face erori mereu), "mi-am pierdut analiza" etc.

CITIŢI ŞI:

• Cum pierd bani bogaţii lumii. Lista unor erori de sute de milioane de dolari
• De ce pierd românii bani pe bursă