Realitatea îţi contrazice planurile. Încă de dimineaţă trebuie să-ţi schimbi programul şi chiar foarte repede. Nimic nu este pierdut, perseverează, fii isteţ şi soluţia este la îndemâna ta!
Povestea aceasta de acum exact 70 de ani, articolul a apărut pe 20-21 mai 1950, îmi aduce aminte de o altă lume, lumea Bucureștilor anilor 50, când mai exista cultură, artă, concerte, piese de teatru, filme bune, cărți ce să mai spun, multe și ieftine, oameni inteligenți și responsabili, femei frumoase și bine îmbrăcate. Cel puțin la mine în familie, că nu mă refer la altceva. Dictatura proletariatului nu-și intrase bine în pâine și mai lăsa încă în pace pe micii burghezi să producă mărfuri bune, de calitate. Să vedem unde o să ne ducă dictatura sanitară a liberalilor. În orice caz, mai multă imbecilitatea funciară ca în ultimii 30 de ani nu a fost niciodată în istorie.
Acum, trebuie să fiu drept, dacă ești doctor nu trebuie să fii și inteligent. Său să știi ceva peste procedurile medicale. Criza produsă de virusul Wuhan a demonstrat în ce hal de proastă pregătire se află medicina generală, globală. Că nu este în stare să fie inventivă. Să ia măsuri de criză la situații de criză. Limitarea medicilor este evidentă, uitați-vă la televizor. Eu nu am, uitați-vă domniile voastre, dar puțin, prostește. De exemplu am citit, aici, pe EVZ un articolaș în care o doctoriță era scandalizată de luarea temperaturii clienților din supermarketuri cu ajutorul unui dispozitiv cu infraroșii, neinvaziv. Iar punctul acela roșu pentru poziționare nu cred ca are o semnificație în infraroșu, căldură, adică. Și că ea nu și-ar lăsa copilul, radiațiile infraroșii, în concepția ei, sunt dăunătoare. Trebuie să o informez pe simpatica doctoriță că se scaldă zilnic într-o mare de radiații infraroșii. Soarele este cea mai importantă sursă de infraroșii și ultraviolete, de ”n” ori mai mare decât un amârât de termomentru cu infraroșii. Există panouri de încălzit, ceramice, cu infraroșii etc etc.
Acum îmi pun o întrebare. Câți ar fi scăpat cu viață dacă nu se lăsau pe mâna doctorilor, nu se duceau la spital? Pentru că este evident că medicii nu știu despre ce tratament duce la ameliorare. Fac experiențe.
Ne puteți urmări și pe Google News
Am un exemplu la îndemână. Marcela, prietena noastră din Suedia. A făcut febră, o durea capul și în gât, avea amețeli și greutate în respirație. A sunat la Salvarea lor de acolo. În 15 minute au venit un doctor și doi paramedici, îmbrăcați ca astronauții, i-au făcut testul, au așteptat 15 minute și au spus că are Covid-19. I-au spus să stea acasă, în pat, în izolare totală, două săptămâni și i-au dat trei cutii cu medicamente, medicamentul nr. 1, 2 și 3 pe fiecare cutie scria clar cum se administrează. Nu știe ce medicamente erau. Pentru 20 de zile. Și i-au mai dat un număr de telefon unde să ceară ce are nevoie, alimente, asistență etc.
După două săptămâni Marcela s-a făcut bine, a suferit bine de tot, acum este puțin mai slabă, dar îi stă foarte bine. Modelul suedez!
Acum vă rog să mă scuzați, m-a amețit Skype de câte ori m-a apelat. Ce să fie, ce să fie, poliția, sau musafirii, vorba bancului cu chinezul.
O să aflu, negreșit, doar mâine este, în definitiv, o altă zi!
Recomandările noastre
