Au făcut istorie în România, țineau două surori, și-au căsătorit copiii între ei, dar tot se dușmăneau

Au făcut istorie în România, țineau două surori, și-au căsătorit copiii între ei, dar tot se dușmăneau

Erau cumnați, dar de iubit, Dumitru Sturdza și Petre P. Carp , nu s-au iubit niciodată. Însă, dușmani erau din 1888, când Carp îl apucase pe cumnatul său de guler, pe culoarele Camerei. Mai târziu vor deveni și cuscri, când fiul lui Sturdza s-a căsătorit cu fata lui Carp.

Totuși, amândoi erau civilizați, amândoi parlamentari. Scena cu luatul de guler s-a putut întâmpla pe culoare, când capitala era răzvrătită, însă în plenul Camerei sau în saloane, ori în familie, ei aveau „acel tact în raporturile lor, fără care orice contact social devine imposibil”.

Carp și Sturdza (foto) luau, o dată pe săptămână, masa împreună la socra lor Maria Cantacuzino, în strada Doamnei.

Pe această bătrână boieroaică nu o interesau deloc certurile politice și, ginerii fiind pentru ea doar gineri, ea îi poftea împreună la masă, făcându-se că nu știe nimic de raporturile dintre ei, rupte cu desăvârșire din 1888, cumnații nedându-și nici bună ziua.

Ne puteți urmări și pe Google News

O soacră distrată

Cum mama soacră era și „distrată”, i se întâmpla să vorbească cu Sturdza, spunându-i „mon cher Pierre”, sau cu Carp, apostrofându-l: „mon cher Demetre”.

Sturdza se frământa nervos pe scaun, dar nu răspundea nimic.

Carp, dimpotrivă, când îi spunea „mon cher Demetre” își scotea monoclul, îl ștergea cu batista, și, așezându-l din nou la ochi, spunea zâmbind soacrei „ma chere maman, je suis votre cher Pierre, pas votre cher Demetre”, ceea ce-l făcea pe Conu Mitiță să se frământe încă mai rău pe scaun, iar pe Conu Petrache să se frământe la rândul său de bucurie că a putut face cumnatului o nouă și inofensivă festă.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric