La televizor, bocitoarele profesioniste care plâng zilnic la căpătâiul naţiunii, folosind un reflector pe post de candelă, au găsit un nou subiect bun de ros.
Românii vor muri de foame în cel mai scurt timp, conform unui studiu al Băncii Mondiale. Între şpăgarii de la vamă, morţii din mine şi blondele siliconate, această enormitate şi-a făcut şi ea loc. Probabil că există cetăţeni care, privind la televizor, au suspinat îndureraţi: "Vine foamea, maică!".
Televiziunile au transformat o informaţie planetară, ipotetică, într-un dezastru naţional cert. Studiul respectiv, prost citat de televiziuni, estimează că producţia de mâncare trebuie să se dubleze până în 2050 pentru a ţine pasul cu cele 9 miliarde de oameni ai planetei care vor exista atunci. În caz contrar, preţurile vor exploda, aruncând în sărăcie pături întregi din populaţie. Adică, peste 39 de ani este posibil să se întâmple ceva!
Televiziunile au uitat cam repede transmisiunile în direct de la tradiţionala luare cu asalt a supermarketurilor de sărbători. Au trecut cu vederea şi cele 5.000 de tone de mâncare aruncate, după sărbători, într-un singur sector bucureştean. Ignoră şi faptul că suntem pe locul trei în Europa la obezitate. Motivul? Restaurantele fast-food duduie în România, ca nişte furnicare de oameni amestecaţi cu hamburgeri, ketchup şi muştar. Dar, după cum spuneau şi jurnaliştii americani ai anilor ’40, să nu lăsăm faptele să distrugă o poveste cu "priză la public"!
Care e realitatea? România a avut marele noroc să aibă un an agricol bun - a zecea producţie mondială de porumb, de pildă. Pâinea se va scumpi sigur, însă nu cu cifrele apocaliptice înfipte de televiziuni în ochii oamenilor. Concurenţa celor 30.000 de companii care produc pâine e semnificativă şi va ţine preţul ponderat, chiar dacă acest lucru se realizează prin ocolirea fiscului. Nu spun că nu există şi foarte mulţi români care o duc foarte prost şi trăiesc aproape de pragul sărăciei. Criza i-a lovit mai mult pe ei decât pe cei din pătura de mijloc. De aici însă şi până la isteria naţională privind o foamete iminentă, generalizată, cu accente africane, mai e cale lungă. Dacă românii vor ajunge să moară de foame vreodată pe aceste meleaguri mănoase, va fi doar din cauza ignoranţei şi a neştiinţei guvernanţilor. În 21 de ani, nu ne-am preocupat de refacerea sistemelor de irigaţie, de îmbunătăţirea seminţelor care se pun în pământ sau de sisteme de apărare împotriva inundaţiilor. Deşertificarea a sute de mii de hectare din Bărăgan sau Oltenia nu preocupă pe nimeni. Pepenii de la Dăbuleni aşteaptă în continuare depozitele promise în care să fie duşi. Stocarea şi prelucrarea legumelor se fac după ureche, iar de CAP-uri s-a ales praful. Stă în puterea noastră să schimbăm ceva.
Concluzia este simplă - singura foame reală pe care o pot constata în aceste zile este foamea de ştiri-bombă, zi de zi, ceas de ceas. Dacă nu le avem, le inventăm. Se poate adăuga eventual şi foamea de bani a celor ce creează acest senzaţional, pentru a-l servi naţiunii dimineaţa, la prânz şi seara. Aştept ştiri-bombă, eventual şi despre miliardele europene destinate agriculturii care stau nefolosite.