Un document ultrasecret care datează de pe vremea Dictatului de la Viena din 30 august 1940, atunci când Miklas Horthy și Adolf Hitler s-au înțeles între ei, iar Ungaria hortystă a ocupat nord-vestul Ardealului, publicat în cartea ”Administrația militară horthystă în Nord-Vestul Ardealului”, scrisă de istoricii Gheorghe Bodea, Vasile Suciu și Ilie Pușcaș, apărută la Editura Dacia, în 1988, arată că Budapesta se pregătea să învadeze Transilvania prin acțiuni de sabotaj și terorism.
Mai mult, armata maghiară intenționa să declanșeze pe teritoriul României un război bacterian, împotriva populației civile. În același timp, autoritățile ungurești vizau o intensa activitatea de spionaj în Transilvania prin racolarea de intelectuali sau grofi maghiari din teritoriile românești, care să organizeze acțiuni de distrugerea a obiectivelor strategice din zonă.
Regimul hortyst (1914 – 1944), cel responsabil cu mai multe masacre în Transilvania de Nord, la care au picat victime peste 1000 de români, nu și-a ascuns niciodată antipatia față de autoritățile de la București pe criterii etnice. Drept urmare, documentul nu este nicio o surpriză. Vă prezentăm câteva pasaje:
„Budapesta, 8 mai 1939
Pregătirea operațiunilor militare împotriva României și executarea sistematică a acestora, în cazul dat, fac necesară începerea unor operațiuni preliminare, a căror pregătire cere o perioadă mai îndelungată – în parte, de ani întregi. Pornirea operațiunilor preliminare menite să pregătească executarea operațiunilor militare proiectate și enumerate mai jos o consider necesară de pe acum, independent de situația politicii externe(…)
În baza acestora, propun, în privința României,începerea cât mai grabnică a următoarelor operațiuni: 1.Sabotaj: Activitatea de sabotaj se referă în special la : a. Asupra liniilor de telecomunicații, b. Sabotaj industrial. Greutatea acestor obiective: a. Liniile de transport( trebuiesc sabotate) în așa încât să se împiedice timp cât mai îndelungat executarea mobilizării și alinierii trupelor române, precum și traficul de mai târziu. B. Industria materialelor de război ( ca obiectiv al sabotajului). Organizarea sabotajului conform sistemului pe celule, în așa fel ca fiecare celulă să aibă cunoștință numai despre acțiunile pe care le va executa. Realizarea practică a aprovizionări solicită cel puțin un an de zile – pe baza datelor experimentale – neputându-se conta pe rezultate demne de luat în considerare înainte de acest termen.
Organizații de autoapărare
Sarcina lor: a. Împiedicarea ridicării bunurilor maghiare aflate în Ardeal, b. Ajutor și colaborare cu administrația militară pe teritoriul ocupat de noi în cursul operațiunilor militare. Și aici organizarea s-ar efectua în mod similar cu aceea a sabotajului, pe baza sistemului celular. Nu am inclus încă în proiect pornirea lucrărilor preliminare necesare declanșării răscoalei interne generale, deoarece ar trebui atrase prea multe persoane ,ceea ce ar putea duce eventual, la conflicte externe. Mai plănuiesc și pregătirea , pe baza sistemului celular, a răscoalei populației maghiare de pe teritoriile române, de-a lungul graniței maghiaro –române. Această activitate preliminară va avea loc în prezent exclusiv în cadre pașnice, evitându-se, în modul cel mai strict, orice incident.
Pe lângă păstrarea cea mai severă a secretului, doresc să mă ocup și cu pregătirea problemei războiului bacterian, în așa fel ca realizarea acestui proiect să se facă numai în caz de război și numai pe teritoriul României. Din acest motiv, lucrările preliminare privind experimentările și organizarea pesonalului nu se vor executa deocamdată decât la noi în țară. Trebuie să arăt, în acest loc, că conform informațiilor obținute din surse demne de încredere, puterile occidentale se ocupă de această problemă intens.
Pentru realizarea celor enumărate la punctele 1-3, în scopul obținerii datelor locale și a relațiilor, al organizării oamenilor de legătură și al trimiterii acestora în Ungaria, consider indispensabil ca pe lângă consulul maghiar care activează la Cluj să se numească drept viceconsul un ofițer efectiv.
Munca de propagandă.
În cursul încordării în politica externă legată de realipirea Felvidekul (Ținutul de Sus) – partea de sud a Slovaciei, s-a adeverit că nu este suficient ca activitatea propagandistică să pornească în ultimele ore ale avenimentelor, ci naționalitatea maghiară de pe teritoriul ostil, precum și naționalitățile care simpatizează cu noi, trebuie pregătite în vederea evenimentelor și a comportării legate de acestea printr-o activitate consecventă. Munca de propagandă ar urma să fie împărțită pe următoarele faze: etapa de pace, cea de încordare în politica externă și etapa mobilizării și a războiului.
Aspectele civile și militare ale propagandei care urmează a se desfășura în timp de pace sunt foarte greu de delimitat. În baza experințelor practice, aici vom proceda just și vom obține rezultate dacă o încredințăm unui organ unitar. În etapa încordării în politica externă, apoi cea a mobilizării și a războiului, va trece din ce în ce mai mult sub îndrumarea Marelui Stat Major.
În baza concepțiilor de mai sus, propun să se încredințeze activitatea de propagandă secției 5 a Comandamentului Marelui Stat Major- care secție, în baza experiențelor practicate dobândite și a valorificării acestora, ar executa operațiile de detaliu în strânsă legătură cu secțiile respective ale Consiliului de Miniștri și ale Ministerului de Externe.
Conform experienței câștigate, activitatea propagandistică ce se efectuează în timp de pace se deosebește net de aceea din etapa încordării politice și din etapa războiului, următoare acesteia”
Citește mai multe pe Ancheteonline.ro