Astrologia, destinul și percepția timpului. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Astrologia, destinul și percepția timpului. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

La ora 16:15 am fost pe masa de operație a Spitalului Universitar Pitié-Salpêtrière, din Paris, vis-a-vis de Sorbona. Aveam hemoragie internă și mai toate oasele fracturate. Dar eram tânăr și viguros, am supraviețuit miraculos, și numai într-o lună de zile am recuperat rapid și aproape în întregime, spre mulțumirea medicilor francezi. Bun, mai am o coastă în afară și clavicula mai scurtă, dar din avion nu se vede! Acum au început să mă doară, pe ici, pe colo… au trecut 51 de ani! Intuiția medicului de pe salvare, care m-a stabilizat, dar i-a spus lui Mitu Dumitrescu că la Urgență nu aveau, pe atunci, tehnologia necesare salvării vieții mele, a fost salutară.

 Cum m-am făcut bine, ce am făcut la Paris aproape doi ani de zile este altă poveste, poate o să o spun altădată.

 Vedeți, dragi lupi, padawani și hobbiți viața mea a fost plină de nenorociri, accidente, care mi-au făcut mult rău, dureri insuportabile, dar nu m-au frânt, nu am renunțat, am supraviețuit. Și de aceea m-am apucat să studiez astrologia. Ca să aflu ceva în plus. De ce mi se întâmplă tocmai mie? Nu v-ați pus această întrebare, despre viața domniilor vostre? Altul în locul meu murea în accidentul din anul 1969, sau în cele 29 de accidente grave de automobil, sau când am căzut cu avionul în Golful Guineea, sau când m-a mușcat un șarpe în ruinele din Cetatea Interzisă, la frontiera, acum în război, dintre Arabia Saudită și Yemen. Ca să îl parafrazez pe Chuck Norris, după cinci zile de chinuri… șarpele a murit! Sau cum am scăpat, miraculos, dintr-o otrăvire la Teheran, se pare că erau gaze, o țeavă era fisurată, în apartamentul meu, ciudat, extrem de ciudat. Sau cum am rămas fără aer într-o scufundare, în Golful Persic, când făceam parte din echipajul prințului saudit Saad.

Ne puteți urmări și pe Google News