De fapt, este mult mai mult! Să fac o comparaţie. Artele marţiale. Kung Fu. Scopul final nu este obţinerea unui bătăuş perfect. Nici pe departe! Se studiază muzica, filosofia, caligrafia, poezia. Scopul este obţinerea omului superior, a Maestrului Kung Fu, stăpân pe cele trei corpuri ale sale, disciplinat în forţă şi în minte şi perfect echilibrat. La fel, astrologia este o Cale. Foarte grea şi lungă. Să ne amintim, că, la început, acum cinci mii de ani, astrologia a fost o religie. Foarte puternică, pentru că avea o bază naturală: mişcarea corpurilor cereşti. Toată lumea putea să vadă stelele care nu clipeau, ochii zeilor. A dispărut ca religie pentru că popoarele care o adoptaseră, sumerienii şi akkadienii au ieșit din istorie. Dar adevărul astrologiei a continuat la alte popoare: chaldeeni, egipteni, greci, ca o filosofie, o ştiinţă socială. Au adoptat astrologia pentru că era adevărată! Au ştiut, sau au simţit acest lucru!
Să ne mai amintim şi de celebrul Nostradamus. Spuneam altădată că a fost un om deosebit de inteligent. El ajunsese la capătul astrologiei. În Centuriile sale a imaginat cam tot ceea ce putea să se întâmple. Stătea şi se uita într-o cupă de argint, plină cu apă. Se concentra, imagina timpul, viitorul. Proştii lui de contemporani au spus că făcea vrăji, că era un clarvăzător. Nu, doctul doctor în medicină Michel de Notre Dame era un astrolog care naviga pe fluxul principal al timpului. Să vezi cu ochii minţii fragmente din timp, ce aventură – care pare imposibilă, dar permisă celor care ajung la capătul astrologiei.
Bun, lucrurile sunt mult mai complicate şi atât de departe de horoscopul pe care-l vedeţi la televizor, ca trestia de zahăr din Cuba faţă de Nebuloasa Andromeda. Dar, dragi lupi, padawani şi hobbiţi, câţi credeţi că au înţeles de adevăratelea teoria relativităţii a lui Einstein? Cam aşa este şi cu astrologia în patru dimensiuni!
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
