„N-am acum nici dispoziţia necesară, nici mintea destul de limpede pentru a vă ţine un curs de geometrie neeuclidiană, dar sunt convins că există un spaţiu diferit de al nostru; un spaţiu în care visele, de pildă, ne fac să-l discernem şi care reprezintă, într-un plan unic, trecutul, prezentul şi poate viitorul, însăşi lumea atomilor şi a electronilor, cu aştri rotitori, cu spaţii relative şi imense, cu vieţi vertiginoase şi misterioase... Şi gândindu-mă acum, am să vă amintesc că, în astrologie, numele de fiinţe şi de lucruri joacă un rol foarte important. Or, astrologia este o ştiinţă a celei de-a patra dimensiuni, şi savanţii ca Nordmann şi Lewis încep să-şi dea seama că această înţelepciune milenară, ştiinţa modernă şi cea foarte nouă a hiperspaţiului sunt surori trigemene...”  Citatul provine din „Psaltirea din Mainz” o nuvelă publicată de Jean Ray, în anul 1929, în „La Revue Belge”. În româneşte a apărut în BPT 863, „Odiseea marţiană. Maeştrii anticipaţiei clasice” anul 1975, pagina 223, 224.

Cum să vă spun, astrologia are a patra dimensiune: timpul! Dar timpul este altceva... Normal, elementar, o să spuneţi, dragi lupi, padawani şi hobbiţi. Doar v-am spus de nenumărate ori că astrologia se ocupă cu studiul timpului. Astrologia a dat calendarul, luna, zilele săptămânii, orele zilei!