Euro a fost folosit în transferuri electronice, cecuri de călătorii și în sistemul bancar de la 1 ianuarie 1999. Astfel, euro a devenit succesorul ECU (European Currency Unit), unitatea de cont a Comunității Europene, apoi a Uniunii Europene.

Pe 31 decembrie 1998, euro era cotat la 1,1686 dolari, iar pe 4 ianuarie 1999 ajungea la 1,18 dolari americani. La finalul anului 1999, euro a ajuns la paritate cu dolarul, ceea ce a obligat statele membre G7 (Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Marea Britanie și Statele Unite) să acționeze pentru a sprijini euro în 2001.

Designul noilor monede și bancnote a fost anunțat între 1996 și 1998, iar producția a început pe 11 mai 1998 la diferite fabrici de bani și tipografii. Per total, 7,4 miliarde de bancnote și 38,2 miliarde de monede erau valabile pentru mediul de afaceri și pentru consumatori pe 1 ianuarie 2002.

Statele au putut să păstreze în circulație monedele naționale timp de două luni, până pe 28 februarie 2002. Data oficială la care au fost retrase monedele naționale a variat de la un stat la altul. Spre exemplu, marca germană, valuta oficială a țării, a încetat să mai circule pe 31 decembrie 2001. În schimb, majoritatea statelor membre au permis circulația pentru încă două luni. Valutele au putut fi schimbate la băncile comerciale până la jumătatea anului, în jurul datei de 30 iunie 2002.

În perioada 2007 - 2009, mai multe state au intrat în zona euro. La 1 ianuarie 2007, Slovenia a intrat în zona euro, înlocuind, astfel, tolarul sloven. Cipru și Malta au intrat în zona euro la 1 ianuarie 2008, înlocuind moneda cipriotă și lira malteză. Slovacia a adoptat euro la 1 ianuarie 2009.

În prezent, euro este folosit în 19 dintre cele 28 de țări membre ale UE: Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxembourg, Malta, Olanda, Portugalia, Slovacia, Slovenia și Spania, potrivit agora.md