Acum doua saptamani, obosita si satula de zgomotul Bucurestiului am hotarat sa plec cateva zile-n vacanta. Destinatia aleasa a fost Italia, poate si datorita costurilor nu foarte ridicate.

Reportaj trimis de Gabriela Oprea, pentru concursul "Câştigă o excursie la Praga". Puteţi participa şi voi, trimiţând reportaje sau simple impresii de călătorie, însoţite de imagini, la adresa turism@evz.ro.

Am ajuns pe aeroportul din Rimini cu o cursa low-cost, de aici autobuzul nr. 9 te duce-n oras. La gara din Rimini sunt trenuri dese spre Assisi (sunt aproximativ 200 de kilometri). Cred ca nu e cazul sa vorbesc despre conditiile civilizate de calatorie deoarece orice roman, care a iesit din tara, poate face diferenta intre "noi si restul Europei" la capitolul transport.

Am ajuns in Assisi pe o ploaie torentiala, dar asta nu m-a impiedicat ca, dupa ce m-am cazat, sa bantui in oras. Am gasit o pensiune foarte cocheta, 30 euro cazare si mic dejun inclus la vreo 2 km de oras.

Prima biserica vizitata a fost Santa Maria Maggiore. Linistea era "sparta"doar de ploaia care cadea peste lacasul asta. Pictura care impodobeste biserica este minunata. Apoi m-am indreptat pe stradutele inguste, pietruite, spre biserica San Rufio. Fatada acesteia este construita in stil romanesc.

Apoi, cu harta intr-o mana, cu umbrela in cealalta si cu camera foto atarnata de gat, am ajuns la biserica Santa Chiara. Sfanta Clara este cea care i s-a alaturat lui Francisc, traind in saracie. Impreuna cu acesta a infiintat azilul de femei "San Damiano". In interiorul bisericii se afla mormantul Sfintei si un muzeu in care sunt expuse cateva din hainele acesteia. Biserica este construita in stil gotic, in interiorul acesteia gasindu-se numeroase fresce.

Seara s-a lasat, ploaia s-a oprit, oboseala de peste zi si-a pus amprenta pe mine, asa ca am gasit un restaurant italian in care am luat cina, am baut un pahar de vin si apoi am luat-o agale spre pensiune.

Ziua 2 incepe destul de devreme. M-am trezit la 7.30 pentru ca sa plec seara spre Rimini. Micul dejun la pensiune, apoi cafeaua la o terasa in oras si...incepe plimbarea.

Am urcat pana la Biserica Sfantul Francisc. Sfantul Francisc a trait intre 1181-1226, renunta la viata imbelsugata pe care i-o oferea familia si pleaca. Intemeiaza Ordinului Fratilor Minori sau Ordinul Franciscan, cum este denumit astazi. El si-a fundamentat acest ordin pe saracie, simplitate, umilinta, egalitate intre oameni si refuzul oricarui privilegiu. In 1224 el a primit stigmate, murind doi ani mai tarziu.

Biserica se inalta pe un deal, in interiorul ei aflandu-se mormantul Sfantului Francisc. A fost construita in perioada 1228-1230. Pictura lui Giotto face din aceasta biserica un adevarat muzeu. In partea dreapta, jos, este o fresca numita Madonna Ingerilor si San Francis, pictat de Cimabue.

Linistea interioara pe care am simtit-o pasind aici si admirand frescele care impodobesc lacasul de cult mi-a dat "putere", m-a facut sa cred ca Dumnezeu e langa noi in fiecare moment, ca ne vegheaza. Am mers apoi la magazinul de suveniruri din interior, de unde nu am putut pleca cu mana goala. 

Apoi, cu harta in mana, am mers spre Santa Maria degli Angeli. Cupola imensa se vede in zare, luminata de soarele diminetii si incoronata de statuia Sfintei Fecioare, care pare sa imbratiseze intreaga omenire. La intrare ma intampina un calugar franciscan, care pare sa nu fie atent la forfotul din jurul lui. Sta nemiscat, ca o statuie si asteapta ca cineva sa-i puna un banut in punga ce-o avea in fata.

Intru si zaresc Porziuncola, o capela cu cateva locuri, in care un preot spunea "Bucura-te Marie, Cea plina de har...Ti se taie practic respiratia aflandu-te in fata acestei bisericute, zidurile sunt din piatra bruta, exista doar cateva picturi care il infatiseaza pe Sfantul Francisc primind de la Isus si de la Sfanta Fecioara harul Indulgentei de la Assisi.

Inscriptia de sub pictura m-a facut sa stau in loc, sa ma gandesc la ce simtisem, la ce vazusem si daca nu acolo este intr-adevar poarta vietii eterne. "Haec est porta vitae aeternae". Biserica este impodobita cu foarte putine fresce, cea mai importanta fiind cele ale lui Ilarie de Viterbo.

Pe peretele interior de deasupra intrarii se afla Crucifixul lui Pietro Perugino. In rest, peretii sunt goi, din piatra bruta. In biserica se afla mormantul lui Pietro Cattania, cel care a fost vicarul bisericii dupa retragerea lui Francisc. Iesind din Porziuncola, ai impresia ca biserica nu este decat o cupola care sa protejeze acest loc plin de crestinism, de rugaciune, de liniste. Tot in biserica se afla si Capella del Transito, locul in care Sfantul Francisc a murit.