În 1964, francezii și britanicii au convenit să lucreze împreună la un proiect inovator: un avion supersonic de pasageri. Însă, după mai bine de trei decenii de la lansarea sa, aeronava s-a stins de la o zi la alta.
Însă, locurile din interorul aeronavei nu erau destul de confortabile. Altitudinea la care zbura Concorde era de 18.300 de metri, față de 10.000 în cazul unui avion obișnuit, iar viteza de croazieră ajungea la 2.140 km/h. În timpul vitezei supersonice, din cauza forței de frecare a aerului, invelișul exterior al avionului se încalzea la peste 100 de grade Celsius, iar geamurile erau calde la atingere, deși afară aerul avea -60 de grade.
Nu mai existau nici turbulențe, datorită înălțimii la care zbura, iar altitudinea de croazieră permitea să fie observată ușor curbura Pământului.
O altă problemă de care fugeau companiile în ceea privește Concorde era consumul exagerat de combustibil, în comparație cu aeronavele Boeing 747 și 707, care erau în plină ascensiune. Concorde a vea o capacitate de până la 120 de pasageri și consuma peste 89.000 de litri de combustibil pentru zborul transatlantic, în timp ce Boeing-ul 747, cu o capacitate de peste 400 de pasageri, „mânca” aproximativ 59.000 de litri pe aceeași distanță.
Ne puteți urmări și pe Google News
Cel mai sigur avion din lume
Criza petrolieră din 1977 a afectat în mod direct afacerea „Concorde”, iar aeronava mai prezenta interes doar datorită vitezei supersonice. Totuși, această viteză a Concorde-ului avea și o parte negativă: cea a poluării masive a mediului, producând, astfel, un boom sonic. Până în 1976 au rămas doar doi cumpărători, companiile Air France și British Airways, direct interesate de salvarea acestui proiect.
Cum comenzile pentru vânzarea aeronavei era din ce în ce mai rare, costul producției al Concorde era un adevărat tun financiar, sau o mare „gaură” bugetară: 23 de milioane de lire sterline erau necesare pentru construirea unui avion Concorde.
Aeronava Concorde număra doar 16 exemplare pentru zborurile comerciale, iar celelalte patru erau strict pentru proiecte de cercetare. Atingea viteza maximă de 2.179 km/h (Mach 2,04) și era construit în mare parte din aluminiu, pentru a avea o greutate redusă. Printre altele, mai avea pilot automat de la decolare până la aterizare. Pe 7 februarie 1996 a zburat de la New York la Londra în numai 2 ore, 52 de minute și 59 de seconde, iar în august 1995 a făcut ocolul Pământului în doar 31 de ore, 27 de minute și 49 secunde, incluzând șase opriri pentru realimentare.
Concorde a fost catalogat drept cel mai sigur avion din lume, dar până la tragedia din 25 iulie 2000. Atunci, toți cei 100 de pasageri și-au pierdut viața după prăbușirea zborului Air France 4590 în Gonesse, Franța. În timpul decolării, o piesă matalică, pierdută de la un alt avion, a taiat o roată, aceasta a luat foc, iar incendiul a dus la explozia în flăcări a aeronavei.
Practic, acest tragic episod a dus și startul declinului pentru Concorde. Pasagerii începuseră să evite să mai zboare cu această aeronavă, dar mai ales și după regretatul eveniment din 11 septembrie 2001 de la World Trade Center, din New York. Așadar, în 2003, British Airways și Air France au convenit scoaterea din circulație a avioanelor Concorde.
Recomandările noastre
