În 1964, francezii și britanicii au convenit să lucreze împreună la un proiect inovator: un avion supersonic de pasageri. Însă, după mai bine de trei decenii de la lansarea sa, aeronava s-a stins de la o zi la alta.
Companiile Aérospatiale și British Aircraft Corporation au convenit, în anul 1964, să pună bazele unui proiect senzațional la acea vreme. Colaborarea dintre cele două tabere a fost rezultatul unui tratat guvernamental între guvernul francez și cel britanic, iar din eforturile acestora a luat naștere aeronava supersonică comercială Concorde. Deși flota totală a acestui tip de aparat de zbor număra doar 20 de „bucăți”, costul fazei de dezvoltare nu a reprezentat decât un mare eșec economic.
La acea vreme, o altă aeronavă supersonică comericială era sovieticul Tupolev Tu-144 (primde acest gen, din lume), însă aceasta nu s-a ridicat la standerdele lui Concorde, deoarece consumul de combustibil era mai mare și autonomia mai mică față de prototipul francezo-britanic, deși Tupolev avea o viteză superioară. Tupolev a fost introdus ca aeronava de pasageri abia pe 1 noiembrie 1977, la doi ani dupa lansarea Concorde. Aeronava sovietică a fost retrasă din circulație la 1 iunie 1978.
Primul zbor comercial, în 1976
În ceea ce privește numele noii aeronave, acesta varia. Englezii îl scriau „Concord”, în vreme ce francezii au optat pentru „Concorde” (n.r. - „Înțelegere”) și a existat un argument minor pe această temă, dar britanicii au cedat în cele din urmă și s-a ales varianta franțuzească a numelui.
A fost o minune inginerească, iar în februarie 1965 au fost lansate două prototipuri. Concorde 001 a efectuat primul său zbor pe 2 martie 1969, dar viteza supersonică a fost atinsă abia pe 1 octombrie, în urma unui test. De asemenea, primul zbor comercial a fost înregistrat la 21 ianuarie 1976. SUA au interzis Concorde de pe aeroporturile sale până în anul următor.
Design-ul aeronavei Concorde este unic. „Nasul” avionului se putea cobora în timpul decolării și aterizării, tocmai pentru ca piloții să aibă o vizibilitate mai bună asupra pistei.
Pentru Concorde a existat un interes extraordinar din partea numeroaselor companii aeriene care au văzut zborul supersonic ca următoarea frontieră în industria aviației. Dar, cu toate acestea, cheltuielile generale și ajustătile tehnice pentru această aeronavă creșteau considerabil, fapt pentru care a reprezentat o descurajare pentru potențialii cumpărători. Primele curse de pasageri au început în ianuarie 1976, pe ruta Londra-Bahrain și Paris-Dakar-Rio, ulterior fiind introdusă și cursa Paris-Caracas. De exemplu, pasagerii care călătoareau pe ruta Londra-New York scoteau din buzunar și suma de 8.000 de dolari pentru a zbura cu Concorde.
Recomandările noastre
