Aruncăm o mamă în pușcărie și băgăm un copil într-un Centru mizer, doar pentru o știre de senzație?

Aruncăm o mamă în pușcărie și băgăm un copil într-un Centru mizer, doar pentru o știre de senzație?

Nu a fost post de televiziune sau site de presă care să nu difuzeze imaginile cu copilul speriat cu un băț de Moș Nicolae fiindcă a mâzgălit pereții grădiniței. Faptul că, la un moment dat, Moșul a lovit ușor piciorul băiețelului de 5 ani care plângea, vizibil speriat, a revoltat pe toată lumea care a privit imaginile.

Spun ușor, deoarece cei care fac ancheta au afirmat că micuțul nu are niciun semn de violență pe corp. Reporterii au povestit ceea ce se vedea pe filmare, au presărat în textul știrii puțină revoltă și au concluzionat: copil traumatizat! Desigur, copilul acela de la țară, din Bistrița-Bârgăului, a fost traumatizat de jocul de-a pedeapsa al adulților, așa cum și cei din generația mea (50- 60 de ani) am fost traumatizați de învățătorii de oraș care ne altoiau cu rigla la palme dacă făceam vreo prostioară sau nu scriam frumos. Generațiile celor care azi au 35-50 de ani au fost supuse și ele violențelor verbale sau fizice fie în mediul familial, fie la grădiniță, fie la școală. Departe de mine de a fi de acord cu astfel de practici, iar revolta mi-am exprimat-o mereu, în felul meu, la orice vârstă.

Sunt mamă a trei copii, am trei nepoți și am ajutat puii de om aflați în suferință. Micuții sunt pentru mine minunea vieții, iar violența nu are ce căuta în educarea unui copil. Ca jurnalist, am făcut enorm de multe documentări în teren prin toată țara și am cunoștințe bune despre activitățile instituțiilor statului. Acestea sunt și motivele pentru care consider că reporterii locali, de la care a plecat știrea spre redacțiile centrale, au mizat doar pe senzaționalul emoțional al imaginilor. Ba, surprinzător, am constatat că, după explicațiile oferite la un post de televiziune de către directorul Direcției de Protectia Copilului Bistrița, Teodor Sângeorzan, intervenția acestuia parcă nici n-ar fi existat, știrea fiind rostogolită în formula ințială. S-a adăugat doar precizarea că mama poate fi condamnată la 7 ani de închisoare pentru rele tratamente aplicate minorului, iar copilul va fi încredințat asistenților sociali dintr-un centru de plasament, având în vedere că tatăl nu este căsătorit cu mama și locuiește în județul Constanța. Ca să fie mai revoltătoare știrea, unii jurnaliști au spus că omul care-l teroriza cu bățul pe băiețel era concubinul mamei, deși bărbatul e fratele acesteia.

Cu toate aceste ingrediente, imaginile au stârnit un val de emoție uriaș și o revoltă pe măsură. Românii s-au întrecut în comentarii violente. Aceiași români uitaseră, însă, că ieșiseră cândva în stradă ca să protesteze împotriva măsurii luate de statul norvegian cu copiii unui concetățean, suspectat că și-ar bate micuții. De data aceasta doreau ca mama din satul acela din Bistrița să înfunde pușcăria pentru nefericita idee de a transpune în fapte zicerea venită din strămoși „Dacă nu ești cuminte copile, Moșul o să-ți aducă o nuia!”. Să milităm ca un băiețel de 5 ani să rămână fără mamă și că va fi mai ocrotit într-un cămin al statului, în care abuzurile sunt de tot felul, este o greșeală care vine doar din lipsa de informație corectă. Am să explic de ce suțin acest lucru. Oamenii din sat spun că femeia are grijă de copil, se preocupă să aibă de toate, l-a dus la o grădiniță bună, îl iubește și n-au văzut ca mama să se poarte vreodată violent cu el. Băiețelul e mai neastâmpărat și de multe ori educatoarele au atenționat-o pe mamă. Ultima oară, înainte de Moș Nicolae, copilul mâzgălise un perete de la grădiniță, iar mama primise iar reproșuri. Așa le-a venit celor din familie ideea să-l sperie pe micuț cu Moșul, mai ales că, în zonă, țăranii recurg des la astfel de metode. Oamenii aceia nu se gândesc nici la rele tratamente, nici la faptul că „au stricat imaginea copilului”, nici că cineva ar putea să se bage în familia lor și să-i condamne că fac educație copiilor cum au învățat ei de la părinții și bunicii lor. Știți că nimeni nu îi învață pe acești țărani că multe din tradițiile lor „nevinovate” sunt pedepsite acum de legi, deși în fiecare primărie funcționează și un asistent social, plătit din bani publici? Mergeți într-un sat și veți vedea ce activitate de protecție a copilului are funcționarul de acolo. Mulți habar n-au cu ce probleme se confruntă familiile sărace, cu mulți copii. Intervin în cazuri grave (bătăi și beții repetate ale părinților) abia când sesizează presa.

Ne puteți urmări și pe Google News

Spuneam că l-am auzit pe șeful de la Protecția Copilului Bistrița relatând, vineri, ce au constatat în primele ore ale anchetei sociale demarate cu o zi înainte. Teodor Sângeorzan a povestit pe postul tv că sătenii susțin că mama își îngrijește bine copilul, că nu a existat niciodată o reclamație la adresa ei. Atât ea, cât și unchiul băiețelului au recunoscut că au greșit, iar asistenții sociali vor continua ancheta. Sângeorzan a spus și că un psiholog al Direcției a stat de vorbă cu copilul despre momentul în care a venit Moș Nicolae la el, iar acesta nu s-a arătat marcat sau traumatizat, povestind doar că i-a adus jucării. Ulterior, probabil văzînd ce dimensiuni a luat știrea despre copilul torturat, precum și graba cu care Poliția Bistrița s-a autosesizat anunțând că a deschis dosar penal, șeful de la Protecția Copilului și-a cenzurat discursul. „Se va ajunge până la măsuri de protecţie a copilului. Cu siguranță, copilul va fi curpins într-o evaluare psihlogică pentru traumă”, a spus Teodor Sângeorzan, după ce, cu câteva ore mai înainte, ne spusese că au stat de vorbă cu micuțul, iar acesta nu părea marcat de ceea ce i se întâmplase.

Aștept cu interes să văd rezultatul anchetei autorităților (Protecția Copilului Bistrița, Poliție și Parchet). Cer, însă, cu tărie, ca funcționarii direcțiilor județene care sunt plătiți să protejeze copiii să înceapă să bată satele și să organizeze întâlniri cu tinerii părinți pentru a le explica tot ce ține de nașterea, creșterea și educația unui copil. Acești slujbași trebuie să le explice drepturile de care se bucură micuții conform legii și că vor comite fapte grave, care-i pot duce după gratiile închisorii, dacă vor continua să aplice corecții după tradiția și cultura neamului „unde dă mama sau tata, crește” sau „bătaia e ruptă din Rai”. Dacă doar înființăm instituții de stat și tolerăm ca acestea să ne mănânce banii, făcându-se că muncesc, înseamnă că n-am făcut nimic.