Un inginer militar de geniu
Leonardo și-a făcut bagajele și, la cererea noului patron, a mers la Piombino, oraș de coastă care tocmai fusese ocupat de Borgia, unde a primit sarcina să inspecteze forturile de apărare.
A ajuns la Urbino abia la jumătatea verii anului 1502. Între timp, însă, Cesare Borgia a plecat la Pavia, să intre în grațiile regelul Franței, Ludovic al XII-lea. De aici a emis o scrisoare de liberă trecere pentru Leonardo, în care îl descrie în cei mai elogioși termeni:
„…Vă poruncesc prin aceasta să înlesniți drumul purtătorului acestei scrisori, prea cinstitul și iubitul prieten de familie, arhitect și inginer general, Leonardo da Vinci, care este împuternicit cu misiunea de a vizita toate cetățile și întăriturile aflate în stăpânirea noastră, astfel încât să poată, după nevoile sale să se ocupe de întreținerea lor. I se va acorda liberă trecere și va fi scutit de orice taxă publică, atât el cât și cei care îl însoțesc, și va fi primit prietenește și i se va îngădui să vadă și să măsoare tot ce va socoti el de trebuință pentru misiunea sa. (…) și nimeni să nu se pună de-a curmezișul dacă ține, cât de cât, să nu stârnească mânia noastră.”
Din scrisoare reiese că principalele îndatoriri ale artistului aveau legătură cu arta războiului, fiind apreciat pentru talentele de inginer, iar nu pentru cele de pictor.
Inovațiile lui Leonardo în slujba lui Borgia
Leonardo l-a însoțit pe Cesare Borgia în campaniile militare, luând parte la asedii și lupte, punându-și priceperea în slujba acestuia. Între altele, a propus ca zidurile fortificațiilor să fie curbate, deoarece astfel erau atenuate loviturile de tun, fapt ce produce mai puține stricăciuni.
Despre talentele inginerești ale lui Leonardo a depus mărturie și matematicianul Luca Pacioli care a povestit cum a construit un pod pentru armata lui Borgia, folosind doar o grămadă de lemne tăiate la 1,2 metri. Fără frânghii sau întărituri de fier, el a construit un pod suficient de trainic pe care soldații au trecut fără probleme.
Recomandările noastre
