Un platou care se întinde în lung şi-n lat cât vezi cu ochii, mustind de verdele crud al naturii şi haşurat, din loc în loc de alei betonate, înşiruindu-se cuminţi într-o ordine perfectă. Un grup de flăcăi, îmbrăcaţi din cap până în picioare în uniforme de camuflaj, tropăie cu armele în mâini spre liziera pădurii din apropiere. Alţii, pitiţi îndărătul copacilor, trag deja de mama focului unii în alţii.

La doi paşi de ei, un cuplu de bătrâni se relaxează sub o umbrelă gigantică în faţa unei baterii de vin (el) şi a unui suc (ea), aruncând din când în când priviri furişe spre o adunătură de ţânci, îmbrăcaţi fistichiu, care încing o partidă de minigolf. Mai adăugă siluetele mai multor bărbaţi care aleargă după o minge pe un teren sintetic, cea a unui jupân tinerel cu o claie de păr iţindu-se trufaşă de sub casca de protecţie care se bâţâie în aer, la vreo 20 de metri înălţime în chingile parapantei, mogâldeţele a doi băieţi şi o fată care îşi încearcă măiestria în trasul cu arcul şi ar trebui să ai tabloul, cât de cât, complet al parcului de agrement Arsenal Park din inima Orăştiei, cel mai mare din Europa de Est pentru construcţia căruia au fost necesare 25 de milioane de euro. Unul construit pe ruinele unei foste baze militare.

Începuturi: baza militară a lui Carol

În preajma anului 1938, regele Carol a dat în folosinţă armatei, în mica localitate Orăştie, din judeţul Hunedoara, nu mai puţin de 88 de hectare de teren arvunit unei baze cu destinaţia experimente militare. Tot aici, Carol a construit şi o fabrică, devenită în doar câţiva ani, în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, al doilea, ca însemnătate, producător de muniţie din Europa. După Revoluţie, fosta bază a lui Carol a funcţionat cu poticneli de bătrân, pentru ca în 2001 să îşi dea obştescul sfârşit. A fost vândută doi ani mai târziu companiei Bega. Potenţialul turistic uluitor al zonei l-a determinat pe Marius Cristescu, patronul grupului de afaceri timişorean, să încerce marea cu degetul şi să pună, în 2014, bazele celui mai mare parc tematic din România. Ba chiar din Europa de Est.

Cea mai lung Cea mai lungă tirolian tiroliană din România

În mai puţin de un an, buncărele şi depozitele de muniţie care împânzeau teritoriul cândva exclusivist al bazei militare au fost înlocuite de vile şi apartamente cochete pentru turiştii de oriunde.

Terenuri uriaşe de sport, căbănuţe de lemn pitite în copaci, săli de spectacol, spaţii întinse rezervate airsoft-ului sau paintball-ului, suprafeţe întinse pe care poţi manevra în voie karting-ul sau poţi juca golf, funii groase care se înalţă ameţitor deasupra pădurii asigurând traseul celei mai lungi tiroliane dintr-un singur segment din România; 607 metri, care pornesc abrupt de la o înălțime de 45 de metri, şi care te reped spre în jos cu o viteză 45 km/ oră – totul sub privirile severe ale instructorilor. Sunt doar câteva din zecile de atracţii ale parcului uriaş de distracţii din inima Orăştiei.

Cel care mi-a depănat povestea locului, dar şi conceptul care a stat la baza construirii unui astfel de parc, a fost directorul general al Arsenal Park, Sebastian Antal. Motto-ul lui, aşa cum aveam să aflu imediat ce am intrat în vorbă, este „mai bine visător la mine în ţară, decât victimă în propria imaginaţie”.

Zbor controlat de la 30 metri înălțime

„Mai acum ceva vreme am organizat, pentru un grup de bucureşteni, o petrecere a burlacilor. A fost o experienţă pe care, cel puţin ginerică, nu o va uita prea curând. L-am legat la ochi, i-am pus hamul de căţărare şi l-am urcat în turnul înalt de 30 de metri de pe care se fac salturile, unice în România, de tip PowerFan Jumps. Despre ce e vorba? Despre salturi de la 30 de metri înălțime, asistate de un dispozitiv prevăzut cu un sistem de ultimă generație folosit pentru salturi de la înălțime fără a fi nevoie de o coardă elastică sau de o parașută. Sistem de asigurare Petzl, central, într-un singur punct. Pentru primii 15 metri, căderea este liberă, după care controlul este preluat de sistem. Durata de cădere este de 2 secunde, aterizarea fiind foarte lentă.

Ei bine, ginerică habar nu avea ce-i pregătim. Când a ajuns în vârful turnului, a fost întrebat de către instructori dacă ştie să înoate. A spus da, cu toată gura, iar cei care îl asistau (totul este sub un control strict, la modul că nu se poate întâmpla absolut nimic neprevăzut) i-au dat drumul de la 30 de metri înălţime. Când şi-a revenit din aiureală, după câteva secunde, ne-a mărturisit că a fost cea mai tare experienţă din viaţa lui. I-am spus că exagerează şi l-am invitat să intre în camera Prison Break. Aici, eşti pus faţă în faţă cu situaţii extreme, gândite după un scenariu bine pus la punct. Eşti încarcerat şi ai la dispoziţie o oră să scapi. Şi de data asta a fost încântat”, mi-a dezvăluit Sebastian din experienţele pe care le-a trăit în calitate de manager al Arsenal Park.

150.000 de turişti annual

„Povestea Arsenal Park este depre oameni, emoții, sentimente şi idealuri”, îşi deapănă abrupt povestea Sebastian. Îmi mărturiseşte, imediat, că afacerea merge ca unsă, la mai puţin de 9 ani din momentul în care a fost începută. „Peste 150.000 de turişti ne trec anual pragul. Dintre aceştia, mai bine de 60% preferă anotimpul verii, când toate cele 30 de activităţi, una mai ispititoare decât alta, le sunt permise în toată splendoarea lor. Practic, de la bunic la nepot, toţi se distrează de minune”, îmi explică Sebastian Antal.