Începând de pe la mijlocul anilor ’90, companiile petroliere americane și britanice au pompat miliarde de dolari în Azerbaidjan, ale cărui trei mari conducte petroliere se află la doar câțiva kilometri de Nagorno-Karabah.
„Nu e de mirare că liderii din zonă și birourile lor de informații urmăresc regiunea cu o sporită îngrijorare”, a declarat dna Dennett pentru Time.
„O singură scânteie ar putea provoca o conflagrație care să cuprindă întreaga lume”.
Și totuși, o detensionare a situației ar fi posibilă. Rusia, care deține o bază militară în Armenia, dar care are totodată strânse relații cu elitele din Baku, ar fi cel mai posibil mediator. „Problema constă în faptul că nici Rusia, nici francezii și nici americanii nu au un plan de pace realist, care să le ofere o alternativă celor din Baku, astfel încât ei să revină la tratative pentru a-și atinge obiectivul lor imediat, respectiv, reinstaurarea controlului lor asupra zonei de conflict”, afirmă Olesia Vartanian, analist principal în cadrul Grupului Internațional de Criză (ICG).
Ne puteți urmări și pe Google News
„Cu cât luptele durează mai mult, cu cât armamentul devine mai divers, cu cât numărul victimelor atât în rândul civililor, cât și în rândurile armatei va crește, cu cât luptele ar depăși teritoriul aflat în dispută, cu atât mai mult devine posibilă o intervenție militară din afară”.
Articol de Joseph Hincks
Sursa: Rador. Traducerea: Alexandru Danga
Recomandările noastre
