O știre publicată duminică dimineață a surprins multă lume interesată de evoluția dosarului jihadist din Orientul Mijlociu: circa 40 de tancuri şi alte zeci de vehicule blindate, alături de aproape 600 de soldați, au intrat pe teritoriul sirian şi s-au îndreptat spre mormântul lui Suleyman Shah, bunicul lui Osman I, fondatorul Imperiului Otoman. Mormântul se află la circa 30 de kilometri de frontieră, într-un sector controlat integral de Statul Islamic de aproape un an. Cei 40 de soldați turci care păzeau mormântul, situat în baza unui accord din 1921 într-o enclavă administrată de Ankara, au fost repatriați. Se pare că acesta a fost și scopul misiunii-fulger, alături de repatrierea osemintelor din mausoleul de lângă localitatea siriană Qalat Jabar, situată pe o rută majoră de aprovizionare a grupării teroriste.
Incursiunea din Siria a avut loc la doar câteva zile după ce SUA și Turcia au anunțat că au semnat un acord ce prevede eforturi comune de antrenare și dotare cu armament a grupărilor rebele moderate siriene. Conform planului, circa 5000 de sirieni vor fi instruiți anual de către 400 de militari americani în tabere puse la dispoziție de Turcia, dar și de Arabia Saudită și Qatar.
Sunt însă câteva semne de întrebare legate de ampla misiune a armatei turce de la sfârșitul săptămânii trecute. Premierul Ahmet Davutoglu a explicat, într-o conferință de presă, că incursiunea a fost motivată de deterioarea situației din teren. Care deteriorare? Din punct de vedere militar, Statul Islamic este în regres după înfrângerea simbolică de la Kobane. Mai mult, forțele sale militante se pregătesc de asaltul pe care trupele guvernamentale irakiene, secondate de instuctorii americani, se pregătesc să îl lanseze în primăvară asupra Mosulului, al doilea oraș ca mărime din Irak aflat sub controlul jihadiștilor. În egală măsură, Turcia avertizase deja Statul Islamic că, dacă îi va ataca pe cei 40 de soldați care păzeau mausoleul lui Suleyman Shah, riscă represalii majore. Iar islamiștii stabiliți la Raqqa se pare că au prins mesajul și au lăsat obiectivul în pace, chiar dacă treceau pe lângă el zi de zi, evitând deschiderea unui nou front împotriva celei de-a doua puteri militare din NATO.
Documentarea din presa turcă arată că un prim răspuns ar fi temerea Ankarei că acordul semnat cu americanii privind instruirea rebelilor sirieni moderați ar echivala, în ochii Statului Islamic, cu o implicare directă a Turciei în ostilitățile din Siria. Să ne amintim că până acum Turcia a privit de pe tușe expansiunea jihadistă la sud de granițele sale (a se vedea episodul Kobane). Pe de altă parte, spun alții, tocmai retragerea Statului Islamic după pierderea orașului menționat mai devreme risca să transforme mauseolul într-o țintă a unei grupări teroriste care putea considera că nu mai are nimic de pierdut în relația cu Turcia.
Ne puteți urmări și pe Google News
Se pare însă că o altă realitate din teren a precipitat intervenția turcă de săptămâna trecută. După înfrângerea de la Kobane, Statul Islamic a început să piardă teren în fața milițiilor kurde YPG, cele care au fost pilonul principal în depresurarea orașului situat chiar pe linia de demarcație a frontierei dintre Turcia și Siria. Tocmai aceste progrese din teren ale kurzilor au început să îngrijoreze Ankara care se temea că, odată mausoleul lui Suleyman Shah căzut în mâinile YPG, milițiile ar fi avut o pârghie solidă de negociere cu Turcia. Mai ales că de partea kurdă există un puternic resentiment generat de refuzul Turciei de a interveni în asediul de la Kobane.
În ambele cazuri, că vorbim de o ultimă răbufnire a Statului Islamic sau de avansul milițiilor kurde pe care, să recunoaștem, Ankara nu le vede cu ochi buni, administrația lui Recep Tayyip Erdogan a vrut să evite umilința majoră și fără precedent, și anume ca mausoleul din nordul Siriei să cadă pradă uneia din cele două forțe mai mult sau mai puțin ostile. Tind să cred însă că, dincolo de scenariile enumerate mai sus, incursiunea din weekend semnalează implicarea tot mai fermă a Turciei în eforturile de combatere a Statului Islamic, mai ales că serviciile secrete turce suspectează jihadiștii de pregătirea unor atentate care vizează interesele occidentale din Turcia iar în vestul Europei, după tragedia de la Paris din ianuarie, autoritățile nu mai tolerează jumătatea de măsură cu care Ankara a stăvilit exodul de jihadiști europeni spre Siria.
Recomandările noastre
