Ambii oameni de afaceri s-au declarat victime ale unor politicieni și acesta nu  e singurul numitor comun al celor două cazuri.

Capacitatea de a putea cumpăra cea mai bună apărare posibilă în România în acest moment este un alt numitor comun al celor doi ”oameni de afaceri” cu probleme judiciare. Până și legăturile ciudate cu regimul comunist și momentul 1989 se pot specula ca numitor comun.

Ambii au reușit, într-un fel sau altul, să facă avere din debarcarea lui Ceaușescu. Unul a fost acuzat că a păstrat din banii lui Ceaușescu, altul i-a filmat moartea și a știut să folosească profitabil momentul. Daca ne uităm puțin și prin perioada de început a televiziunilor private, cand Antena și Pro erau actorii momentului, mai găsim și alte elemente comune.

Revenind în prezent, există o diferență majoră în privința celor doi patroni de presă: modul în care au abordat redacțiile problema judiciară a patronului.

Cei care au aruncat un ochi pe gandul.info sau pe mediafax.ro în ziua în care Adrian Sârbu a ajuns după gratii au putut observa că știrea este tratată exact la fel cum o tratau alte entități media care nu aveau niciun motiv să fie prietenoase sau dușmănoase cu Adrian Sârbu.

Deși Sârbu a mers, la fel ca Voiculescu, pe clamarea unei presupuse manevre politice care l-a transformat într-o victimă nevinovată, jurnaliștii din redacțiile menționate nu au continuat în niciun fel delirul patronului.  Diferența de abordare este uriașă, prin comparație cu circul pe care l-au făcut slujbașii lui Felix din momentul în care acesta a fost trimis în judecată.

Nimeni de la Gandul sau Mediafax nu s-a încolonat în vreun  ”marș al libertății” și nici nu s-a apucat să-și manipuleze publicul cu titluri obscene. Au relatat acuzele procurorilor, declarațiile acuzatului și informațiile pe care le-au obținut toți jurnaliștii despre caz. Asta pentru că, în dimineața în care a fost arestat Adrian Sârbu, ziariștii din redacțiile acestuia s-au trezit cu gândul să-și servească publicul, nu să devină avocați ai acestuia sau propagandiști ai unei cauze ilicite și imorale.

Cei care, din cine știe ce motiv bizar, mai sunt tentați să creadă vreo iotă din prostiile pe care Gâdea și compania le tot fâlfâie pe la Felix TV au acum termeni de comparație elocvenți. Pot compara modul în care tratează subiectul redațiile lui Adrian Sârbu cu spectacolul obscen pe care îl oferă de ani de zile, pe teme judiciare, angajații lui Voiculescu. Este cel mai simplu mod de a înțelege căror interese servesc jurnaliștii din aceste redacții.

E ca un test pe care l-au picat lamentabil în fața publicului Gâdea și compania și pe care l-au trecut fără emoții alții.

Mai este ceva important de spus desptre Adrian Sârbu. Faptul că invocă acum activitatea redacțiilor sale pentru a justifica situația în care se află este o manevră la fel de mizerabilă ca cea executată de pajii lui Felix. Vă dau un exemplu care arată adevărata natură a personajului care stă în fața noastră în tribunalul opiniei publice. Întâmplător, în vara anului 2013, am scris pe evz.ro despre telefericul de la Bușteni, unde se practică tarife exorbitante și sunt condiții de anii `70.

Mergând pe firul afacerii am descoperit că firma aparține lui Adrian Sârbu și că încasează milioane de euro oferind în schimb toalete insalubre, dar cu taxă de 1 leu.

Din referatul prin care se cere arestarea lui Sârbu aflăm că acesta lua din banii firmei cu telefericul, pentru că așa voiau mușchii lui de patron. Acesta este adevăratul Adrian Sârbu, acuzat de instigare la evaziune fiscală, delapidare și spălare de bani. Nu are nicio legătură cu victima vreunei manevre politice în care a pozat în fața camerelor de luat vederi. Un fel de Voiculescu, la alt nivel și pe alt obiect de activitate, dar tot un Voiculescu.