ORAŞUL DE VIS: Primul oraş al campaniei EVZ este Arad. În această săptămână vom parcurge, împreună, mici legende urbane, istoria oraşului, reportaje şi interviuri. Puteţi vota popularitatea Aradului şi acorda note, în funcţie de preferinţe, celor şapte criterii de evaluare. Foloseşte harta interactivă pentru a parcurge paginile oraşelor aflate în competiţie.

Intră pe prima pagină a campaniei "Oraşul de vis"

În august 1899, arădenii s-au adunat pe marginea unui teren amenajat şi au urmărit, timp de 90 de minute, prima partidă de fotbal oficială din ţară, între două echipe locale lângă Uzinele de Vagoane din Arad. Meciul, care s-a desfăşurat în perioada tulbure în istoria ţării, când Transilvania se afla încă sub dominaţia Imperiului Austro-Ungar, s-a încheiat 0-0.

Cu aproape 80 de ani înaintea acestui eveniment, în 1812, tot în Arad, oraşul traversat de Mureş, a fost inaugurată şi prima şcoală românească de învăţători, iar în 1840 s-a înfiinţat şi prima bancă de economii şi credit din ţară.

Prima atestare documentară a Aradului, un oraş al cărui nume vine de la Cavalerul Orod, al Regelui Ungariei Sfântul Stehan, a fost în secolul XI, în jurul anului 1080. Iniţial, a avut numele cavalerului Orod, după care a primit o uşoară modificare, ajungând “Arad”, la fel şi zona din jurul acestuia. Arad, a cărui menţiune este inclusă şi în “Cronica pictată de la Viena”, din 1331, a fost distrus în 1514, în timpul revoltei lui Gheorghe Doja.

Oraşul a continuat să resimtă influenţele istoriei, prin ocupare de către turci, în 1551. Mihai Viteazu a reuşit eliberarea acestuia în 1599, cu un an înainte de Marea Unire a Tărilor Române. Turcii, insistenţi, au reocupat Aradul 19 ani mai târziu şi s-au menţinut în regiune până la sfârşitul secolului al XVII-lea.

Abia în 1699, în urma tratatului de la Karlovac, un oraş care acum se află în Croaţia, Aradul a ajuns, din nou, la unguri. Cetatea a fost apoi rezidită şi întărită, iar după 150 de ani a fost înlocuită cu o structură nouă, din porunca Împărătesei austriace Maria Tereza.

Monument ridicat de deţinuţi

Maria Tereza a ordonat, în 1765, construirea unei noi cetăţi, pe malul stâng la Mureşului, iar după 20 de ani, cele câteva mii de deţinuţi folosiţi la construcţie au definitivat o structură în formă de stea cu şase colţuri. În interiorul cetăţii se afla şi o biserică catolică, iar proiectantul a realizat un sistem unic şi original de cazemate subterane, dispuse pe trei rânduri, şi mai multe rânduri de şanţuri, care puteau fi inundate.

Zona s-a dezvoltat şi a devenit un punct de referinţă în regiune pentru agricultură, comerţ şi meşteşuguri.

Casa cu lacăt, o legendă locală

Realizată în 1815, casa de pe strada Tribunul Dobra nr. 7 este una dintre clădirile care au aparţinut breselor locale. La unul dintre colţuri, există o nişă care are în interior un trunchi de copac, în jurul căruia se află o bară metalică, închisă cu un lacăt. Legenda spune că cel care poate deschide lacătul va deveni proprietarul casei, însă lacătul nu este unul real, ci doar o replică fidelă a unui model clasic. Nici trunchiul de lemn nu este unul oarecare, fiind opera sculptorului Moritz Heim, din Timişoara, lucrarea purtând numele de "Butucul de fier".

Învelit în tablă, micul monument aduce aminte de breslele Aradului. Prima dintre acestea a fost cea a cojocarilor, înfiinţată în 1702. Ulterior, în zonă s-au creat, până în secolul XIX, alte 32 de bresle. Dezvoltarea continuă a oraşului i-a asigurat, începutul secolului XX, statutul de centru industrial şi economic de prim rang, cu 25 de fabrici şi 7 instituţii de credit şi economii.

Un "oraş liber regesc", sub bombardament

În 1834, în organizarea Aradului s-au produs schimbări şi din "oraş privilegiat cameral", cu o administraţie proprie, a primit statutul de "oraş liber regesc". Conflictele legate de Revoluţia de la 1848 au fost puternic legate de acest oraş, considerat şi locul în care revoluţia maghiară de la 1848 a fost înfrântă. Timp de nouă luni oraşul a fost sub bombardamente, în timpul asediului armatei revoluţionare maghiare, care a reuşit, după jumătate de an, să-l ocupe. Însă victoria a fost pentru numai 46 de zile. Habsburgii l-au reocupat şi au folosit închisorile acestuia pentru a încarcera şi trimite la moarte peste 500 de ofiţeri ai armatei revoluţionare.

Marea Adunare de la Alba-Iulia, pregătită la Arad

În ajunul Unirii Transilvaniei cu România, în decembrie 1918, organizaţia care organiza Marea Adunare Naţională, Consiliul Naţional Român Central, s-a mutat la Arad. Membrii acesteia, dintre care Iulia Maniu şi Vasile Goldiş, s-au întâlnit cu delegaţia maghiară, în noiembrie, pentru a cere separarea Transilvaniei de Ungarie şi reîntoarcerea acesteia între graniţele româneşti.

După unire, activitatea economică tot mai dinamică i-a oferit Aradului locul al patrulea în topul oraşelor cu cele mai multe companii. A intrat în istoria Revoluţiei din 1989 ca cel de-al doilea oraş din ţară, după Timişoara, unde au avut loc manifestaţii puternice împotriva regimului comunist. Votează şi acordă note oraşului Arad aici Ce poţi vizita în Arad ? Palatul Administrativ (construit între 1872-1874), pe B-dul Revoluţiei nr. 75. În cadrul acestuia se află Primăria, Prefectura şi Consiliul Judeţean. Este construit în stilul neorenascentist flamand. Orologiul din turnul palatului a fost adus din Elveţia, în 1878.

Palatul Cenad (construit la sfârşitul secolului XIX), pe B-dul Revoluţiei, nr. 73. Este unul dintre cele mai impunătoare monumente ale oraşului. Situat în piaţa Primăriei, palatul, pe al cărui frontispiciu se află zeul comerţului, Mercur, se diferenţiază de celelalte construcţii prin turnurile cu ornamente specifice arhitecturii locale. Iniţial, a fost sediul Societăţii de cale ferată Arad.

Palatul Neuman (construit între 1891-1892), pe B-dul Revoluţiei, nr. 78. Una dintre cele mai mari clădiri de locuit din Arad, a fost realizată de familia Neuman. În acest moment, într-una dintre aripi se află o facultate a Universităţii de Vest „Vasile Goldiş”, cu o aulă de 200 de locuri.

Palatul Szantay (construit în secolul XIX), Str. Horea nr.3

Palatul Bohuş (1910), pe Str. V.Goldiş, nr.1-3, este prima clădire din Arad în a cărei construcţie s-au folosit planşee de betonul armat.

Teatrul vechi (construit în 1817), pe Str. Gh. Lazar nr. 1-3, este primul teatru din Arad şi printre primele din ţară. Mihai Eminescu a făcut parte din echipa teatrului, la un moment dat, în calitate de sufleur. În 1913 a fost transformat în cinematograf, unde va avea loc prima reprezentaţie a unui film românesc, “Războiul Independenţei”.

Filiala Arad a Băncii Naţionale (contruită între 1909-1910), pe Bulevardul Revoluţiei, nr. 72.

Vechiul turn de apă, (construit între 1896-1927), la intersecţia străzilor Ioan Rusu Şirianu şi P.I. Ceaikovski.

Casa cu Lacăt (construită în 1815), pe Str. Tribunul Dobra nr. 7

Palatul Cultural (construit între 1911-1913), în Piaţa George Enescu, nr. 1. În cadrul acestuia se află Filarmonica, Muzeul de Istorie şi Muzeul de Ştiinţe ale Naturii. Votează şi acordă note oraşului Arad aici