Cartea vieții lui era la capitolul eșecuri – fiecare zi i se părea mai nefericită decât alta și, dacă n-ar fi fost laș, și-ar fi atârnat demult frânghia de gât.

 Încercase, fără succes, să se angajeze la SRI, STS, SIE și, în general, la orice instituție care i se părea lui că ar avea ceva secret și periculos în denumire.

De câteva luni lucra ca inginer la o multinațională cu legături puternice în mai toate serviciile și rețelele de comunicații.

O dată la două sătămâni făcea verificări pe rețea, ca să poată consumatorul să vorbească la telefon în tihnă și netulburat.

Cum credeți că se făceau aceste operațiuni ? Nu, nu mergeau pe fir ca impiegatul de mișcare care lovește șinele cu ciocanul căutând crăpături. Alegeau, aleatoriu (iubesc cuvântul ăsta) abonați din toate rețelele și le violau intimitatea, devenind coparticipanți tăcuți la convorbirile cetățeanului cu drepturi.

Nu inventase el metoda : fusese inițiat și acceptase cu încântare rolul de infiltrat.

Și, deși protocolul cerea ca de fiecare dată subiecții să fie alții, el ajunsese să se atașeze de câteva persoane la care nu putea renunța.

Cel mai drag îi era un arab cu multe amante, care vorbea stricat și murdar la telefon, care făcea contrabandă fără să-i pese de consecințe, care nu suporta niciun fel de consecințe, mituind pe oricine, care își permitea să deranjeze miniștri și șefi de instituții la orice oră din zi sau din noapte. Iar cu femeile era pur și simplu un zeu.

La început își propusese să nu facă cercetări suplimentare despre cei pe care îi asculta, dar arabul ăsta îl fascina și n-a rezistat tentației de a-i afla chipul. A fost surprins să descopere că în spatele vocii masculine și seducătoare se pitea un individ burtos și greoi, fără strop de carismă sau atracție fizică.

Și totuși...care era secretul lui ? Un cârd de femei și o poală de bani nu sunt ușor de obținut.

Uneori îl mustra conștiința : îl tot toca să aibă răbdare și credință – va veni și vremea ta!

E ușor să recomanzi răbdarea când nu-ți lipsește nimic. Ce știi tu despre suferință? Despre singurătate? Despre umilință ?

În momentele de furie profundă, când arabului îi reușeau toate, când petrecea nopți fierbinți cu câte 3-4 femei odată, omul nostru îl lua la întrebări pe Dumnezeu. Dar Creatorul îi recomanda credință și resemnare.

- Tu știi că arabul îngenunchează în rugăciune de trei ori pe zi ? Trupul tău nu cunoaște plăcerea dăruirii.

- De ce ne separi, Doamne? De ce ruga altuia e mai puternică în fața ta ?

Cu întrebările astea nu știa dacă și-a semnat condamnarea sau mântuirea. Gelozia lui îngustă și stupidă creștea la fiecare două săptămâni. Gândurile negre nu-i mai dădeau pace. Arabul tocmai semnase un contract de trei milioane de euro și urma să își cumpere un yacht.

Avusese un vis în care, înconjurat de femei și îngropat în bani, îl sugruma pe arab, iar din gură îi ieșeau șerpi veninoși. Ura șerpii și arabii.

- Lucrătura Diavolului! Vezi, Creatorule, pe cine ai ajutat? Ce-ar fi să ți-l dau pe mâna poliției ?

- Ar fi o prostie, i-a răspuns conștiința. Ești la fel de vinovat ca și el. Știi bine că e ilegal să îl asculți.

- Dă-mi pace! Habar n-ai ce vorbești. Trimit o anonimă, că doar nu-s tâmpit. Și o înregistrare. Cu toate șpăgile pe care le dă și toți corupții care îl ajută. Direct la DNA, că ăștia sunt singurii care mai mișcă ceva în țara asta.

A pus într-un plic o lungă scrisoare și un memory stick pe care copiase pasaje din convorbirile arabului. Fără expeditor sau semnătură, ca să nu lase urme. Și a așteptat. Mult și bine.

DNA era ocupat cu marii corupți, nu se împiedica de un arab căpătuit , denunțat de un anonim. În plus, prevederile codului de procedură sunt clare – denunțul se poate face numai personal și trebuie să cuprindă numele, prenumele, CNP ul și alte asemenea cerințe pe care n-are rost să le înșir că sigur le știți.

Pragmatic din fire, a avut o revelație: dacă patria îți întoarce spatele, tu arată- i dinaintea.

El își oferise serviciile absolut gratuit și mânat de cel mai pur spirit civic, dar fusese ignorat.

În loc de sfârșit : arabului i-a plăcut înfățișarea caldă și prietenoasă a eroului nostru, care venise să-și etaleze abilitățile. Pentru câțiva bănuți, s-a pus în slujba străinului care știuse să-l aprecieze la adevărata lui valoare.

În definitiv, arabului nu-i strica să-și obțină protecția folosindu-se de inregistrări compromințătoare cu miniștri sau șefi de instituții ce nu mai trebuiau mituiți.