Un fotbalist fără anvergură a dinamitat legile acestui sport și a provocat schimbări fundamentale.
Un eveniment care a debutat în anul 1990 avea să zguduie din temelii fotbalul mondial și să-i schimbe fața pentru totdeauna. Lucrurile s-au mișcat greu, dar la final cutremurul a reașezat plăcile tectonice pe care era construit „Sportul Rege”.
În vara acelui an, belgianul Jean-Marc Bosman își încheiase contractul cu formația R.F.C de Liege. Mijlocașul avea 25 de ani, promisese în perioada junioratului, adunase 20 de meciuri la națională, dar ajunsese un om de pluton. El mai evoluase la Standard Liege, în perioada 1983 - 1988, iar acum avea pe masă o ofertă de la gruparea franceză Dunkerque.
Cele două cluburi au negociat transferul, iar belgienii au solicitat 600.000 de dolari. O sumă foarte mare, considerată inacceptabilă de francezi. Tratativele s-au împotmolit și Bosman a rămas blocat la R.F.C de Liege, deși își încheiase contractul.
El a decis să-și dea clubul în judecată, considerându-se nedreptățit. La acea vreme, procesul nu prezenta interes decât pentru cele două părți. Cu greu, unele ziare belgiene au menționat în cadrul unei știri de coloană evenimentul. Lumea fotbalului habar n-avea cine e Bosman și ce probleme are. Au trecut cinci ani și la data de 15 decembrie 1995, Curtea Europeană de Justiție a anunțat verdictul. Instanța civilă l-a declarat pe fotbalist liber de contract. În plus, acestuia i se cuveneau despăgubiri în valoare de 350.000 de franci elvețieni.
Decizia a fost un Big Bang pentru fotbal. UEFA și FIFA au schimbat două reguli fundamentale, care sunt în vigoare și astăzi. Înainte de „cazul Bosman”, un jucător care își încheia contractul cu un club nu devenea liber de contract. După verdict, fotbaliștii puteau pleca fără bătăi de cap, în propriul beneficiu. Pentru că se transferau fără bani și erau răsplătiți cu salarii mai mari, prime de instalare și alte bonusuri.
Normal, au existat cazuri rare de fotbaliști importanți care au ajuns în situația asta, pentru că de orice club începea negocierile cu cel puțin un an înainte de expirarea înțelegerii. Mulți alții au beneficiat însă de lege. Au fost nenumărate cazuri în care jucătorii care nu semnau prelungirea erau exilați la echipa a doua. Așa cum, în România, o situație celebră a fost cea a lui Iulian Miu. În perioada în care juca la Steaua, fundașul a fost surghiunit de antrenorul Victor Pițurcă.
Cealaltă regulă a făcut referire la numărul de jucători străini care puteau evolua pentru o echipă. Înainte de „Bosman”, limita era de trei. Apoi, prevederea a fost desființată și s-a ajuns în situația în care, de exemplu, Arsenal Londra, în perioada în care era pregătită de Arsene Wenger, a bifat meciuri fără să aibă pe teren vreun englez.
Marele proces a fost câștigat de avocatul belgian Jean-Louis Dupont și colaboratorii acestuia. În scurt timp, Dupont a devenit un superstar în domeniu. Cota lui a explodat și a ajuns unul dintre cei mai căutați și scumpi avocați europeni. Chiar și din România, multe cluburi de fotbal au apelat la serviciile sale în diverse litigii.
Ca o tristă ironie, omul care a câștigat cel mai puțin din legea care îi poartă numele a fost chiar Marc Bosman. El a devenit un om repudiat de sistem. Cluburile l-au perceput ca un dușman care își dă angajatorul în judecată. A trecut pe la CS Dain-Denis (Franța) în 1990, apoi a ajuns în același an la Olympic Charleroi (Belgia), unde a jucat foarte puțin. S-a retras chiar în 1995.
A investit banii primiți ca despăgubire într-o afacere cu tricouri și a dat faliment. Măcinat de depresie, a căzut în patima băuturii, a fost la dezalcolizare și în 2011 și-a bătut iubita. A fost condamant la un an de închisoare în 2013, pentru că nu și-a plătit amenda pe care o primise ca pedeapsă inițială după acel scandal. A fost angajat ca purtător de cuvânt la FIFpro, Sindicatul Fotbaliștilot Profesioniști. Momentan trăiește la Villers-LEveque, un sat aflat în apropierea orașului Liege.