Cancelara de la Berlin plătește astăzi pentru gestul fatal de a deschide granițele Germaniei și ale Europei în vara lui 2015 pentru mai bine de un milion de imigranți.
Angela Merkel a făcut trei anunțuri cruciale pentru soarta Germaniei și a Uniunii Europene. Cel dintâi este că renunță din decembrie la șefia Uniunii Creștin-Democrate, formațiunea în fruntea căreia se află de 18 ani. Al doilea, că intenționează să-și ducă la bun sfârșit mandatul de cancelară, care expiră în 2021. Al treilea, că nu va mai candida pentru un nou mandat de cancelar.
Dacă primul a provocat rumoare, celelalte două au stârnit zâmbete. Nimeni nu se mai așteaptă în mod serios ca Angela Merkel să reziste până la sfârșitul mandatului, darămite să mai obțină unul.
Alegerile regionale de duminică, 28 octombrie, din landul Hessa, reprezintă lovitura de grație, după un lung șir de răni politice care au șubrezit-o pe cancelară: CDU, condusă de Volker Bouffier, un apropiat al lui Merkel, a obținut 27% din voturi, față de 38,3% în alegerile precedente din 2013 (o cădere de 11,3%, mai mare decât prevedeau sondajele).
Și Partidul Social Democrat (SPD), aliatul CDU la guvernare, a înregistrat o prăbușire la urne, cu 19,8% din voturi, față de 30,7% acum cinci ani (cu 10.9% mai puțin).
O creștere substanțială au înregistrat Verzii (+8,7%). Scoruri mai bune decât acum cinci ani au obținut și Partidul Liber-Democrat (+2,5%) sau Die Linke – Stânga (+1,1%)
Marea câștigătoare este însă Alternativa pentru Germania (AfD), formațiune eurosceptică și anti-imigrație, care a realizat o creștere de 9% față de alegerile din 2013 (de la 4,1% la 13,1%).
Înființată în aprilie 2013, AfD a reușit în doar cinci ani de existență să ajungă a doua formațiune politică a Germaniei la nivel federal și să fie reprezentată în parlamentele regionale ale tuturor celor 16 landuri. Diabolizată de presa „mainstream” și de celelalte formațiuni politice ca fiind de „extremă dreapta”, AfD a crescut grație politicii catastrofale a Angelei Merkel, mai ales din 2015 încoace, când a deschis frontierele pentru mai bine de un milion de imigranți. Bătătorirea căii pentru AfD este unul dintre reproșurile cele mai grele care i se aduc lui Merkel. Atât din interiorul CDU cât și din partea aliaților de guvernare, SPD.
Aliații încearcă să scape cățărându-se pe cadavrul politic al Cancelarei
Social-democrații constată că alianța lor cu CDU la conducerea țării se dovedește pe zi ce trece tot mai păguboasă. Popularitatea SPD se prăbușește (a pierdut de mult în favoarea AfD locul al doilea în rândul partidelor din Germania), susținătorii social-democrați fiind nemulțumiți de asocierea cu CDU, considerată „prea de dreapta”. Eșecul de duminică din Hessa pare să fi umplut paharul social-democraților, dat fiind că vine după un alt dezastru, de acum două săptămâni, în Bavaria.
„Situația guvernului este inacceptabilă”, a declarat lidera SPD Andrea Nahles, la scurt timp după ce exit-pollurile au arătat că social-democrații au obținut cel mai prost rezultat al lor în Hessa din 1946 încoace. Ea a acuzat conflictul dintre CDU și Uniunea Creștin-Socială (CSU), aliata bavareză a acesteia, pe tema politicilor de limitare a imigrației. (CSU și-a înăsprit discursul anti-imigrație în încercarea de a contracara ascensiunea AfD în Bavaria, dar tentativa s-a soldat cu un eșec.)
„SPD trebuie să analizeze dacă locul său este în guvern”, a spus Nahles, adăugând că va face o propunere în acest sens la reuniunea de urgență a partidului, programată pentru azi, 30 octombrie.
La rândul său, parlamentarul SPD Karl Lauterbach nu a exclus posibilitatea ca partidul său să iasă de la guvernare. „Trebuie să vedem limpede dacă mai avem un teren comun de colaborare cu conservatorii și dacă putem ajunge cu rapiditate la un mod de lucru fundamental diferit în marea coaliție”, a afirmat el. „Dacă nu putem face aceasta, atunci înseamnă că lucrurile nu merg și nu mai există o perspectivă pe termen lung pentru coaliția noastră.”
O ieșire a SPD din alianța cu CDU ar duce automat la căderea guvernului Merkel. Singura șansă a cancelarei de 64 de ani este să meargă mai departe pe linia compromisurilor, încercând să astupe gurile social-democraților nemulțumiți cu proiecte și mai de stânga. Ca de exemplu, în favoarea imigrației. Aceasta nu va face însă altceva decât să dea apă la moară AfD și să slăbească și mai mult poziția lui Merkel în interiorul CDU, cu liderii democrat-creștini disperați să se vadă împinși din ce în ce mai spre stânga.
Un scenariu de coșmar
În istoria Germaniei federale, a existat un singur caz în care un cancelar nu a fost liderul propriului partid: Helmut Schmidt, șef al guvernului de la Berlin între 1974 și 1982, nu a condus niciodată SPD. Gerhard Schröder, a renunțat și el la funcția de președinte al SPD în februarie 2004, dar a rămas cancelar până în noiembrie 2005. El a încercat în vara lui 2005 să obțină un vot de încredere în Bundestag, pentru a-și consolida poziția fragilă, însă a fost răsturnat. Locul lui Schröder a fost luat de... Merkel.
Riscul ieșirii pe ușa din dos
Abandonarea șefiei partidului reprezintă o lovitură usturătoare pentru Angela Merkel, care a spus dintotdeauna că aceste două demnități nu trebuie separate. Acum, ea se vede nevoită să renunțe la cea de-a doua cu speranța de a o păstra pe prima.
Totul depinde de cine îi va succeda lui Merkel la șefia CDU. Dacă va fi un vechi rival, ca Friedrich Merz, Angela Merkel nu are nici un motiv să spere la multă clemență și sprijin din partea partidului său. Dacă va fi o prietenă, ca de pildă Annegret Kramp Karrenbauer, Merkel poate spera să-și prelungească agonia. Pentru cât timp, este greu de spus. Nimeni însă nu îi dă cu adevărat șanse că își va duce la bun sfârșit mandatul, până în 2021. Adevărata miză pentru Merkel devine acum realizarea unei tranziții blânde spre un nou cancelar. Și, foarte important pentru cea care a fost desemnată de șapte ani consecutiv „Cea mai Puternică Femeie din Lume”, o ieșire onorabilă din scenă.