Artistul a lansat recent un nou album, intitulat "Oficial", şi a reeditat mai vechiul "Verde-n faţă".

Cunoscutul cantautor Alexandru Andrieş a lansat recent, la Librăria Cărtureş ti, cele mai noi materiale care-i poartă semnătura: „Împreună“ - un dublu CD digipack şi un dublu DVD digipack. Albumele marchează zece ani de colaborare dintre artist şi casa de discuri A&A Records şi sunt de fapt două ediţii limitate de 1.000 de exemplare, dublate de ediţiile jewel case cu albumele şi DVD-urile scoase separat.

Dublul CD conţine noul album al maestrului pentru 2008, intitulat „Oficial“, şi varianta remasterizată a primului album făcut împreună cu A&A Records, acum zece ani, „Verde-n faţă“. Dublul DVD prezintă concertul din 2007 de la sala „Nichita Stănescu“ din Bucureşti, „În sfârşit la M.I.“, şi un concert surpriză, fără public, „Acustic la Act“, înregistrat special pentru acest produs aniversar.

EVZ: Cum ai defini aceşti ultimi zece ani, concretizaţi în 15 CD-uri, comparându-i cu perioada anilor ’80-începutul anilor ’90, când subiectele sociale şi politice aveau un imens succes? Mai sunt posibile de acum înainte astfel de subiecte? Alexandru Andrieş: Nu caut un anume fel de subiect, există tot felul de subiecte în cântecele mele. Evident că cele care interesează cel mai mult publicul sunt cele cu tentă politică sau socială. În clipa în care sunt probleme, asta vrea să audă cel mai mult publicul, lucruri despre problemele pe care le avem toţi. Perioada de acum este mult mai interesantă, pentru că atunci lucrurile erau mult mai clare decât azi: era partidul comunist, care ştiai ce lucruri voia. La ora actuală este o dezordine totală şi nu mai există niciun fel de regulă. S-ar putea să fie mai rău decât pe vremea aia. Chiar dacă ieşea scandal, lucrurile se rezolvau până la urmă. Acum lucrurile sunt mai complicate, aproape ilogic de complicate. Dar pentru un artist vremurile astea ilogice şi complicate sunt întotdeuna interesante şi pline de subiecte interesante. Asta se vede şi pe discul nou, „Oficial“, o să râdeţi cu poftă dacă îl ascultaţi şi o să vedeţi că nu au dispărut subiectele interesante.

Totuşi, în aceşti zece ani, ai accentuat, ai aprofundat temele mai intime... Fac parte din categoria artiştilor sinceri. Întotdeauna am pus în cântecele mele ce mi s-a întâmplat. Pe măsură ce înaintezi în vârstă şi îmbătrâneşti, te interesează alte lucruri. Atunci când ai 20 de ani, crezi că e senzaţional să-l înjuri pe primar şi pe nu mai ştiu cine. Când ai 50 de ani, ţi se pare mult mai interesant să te bucuri de o lumină specială de toamnă care trece prin nişte frunze şi care aparent nu înseamnă nimic. Probabil că în tinereţe eşti, aşa, un fel de Delacroix şi totul este foarte agitat şi bătăios, iar când îmbătrâneşti, te duci către Hokusai şi te bucuri de o creangă înflorită, la fel de tare. Ca artist, mă simt obligat să fiu sincer şi publicul, probabil, asta şi apreciază. Pe de altă parte, dacă încerci să înţelegi mecanismele astea sociale şi politice, până la urmă te plictiseş ti, pentru că ele sunt aceleaşi, indiferent ce etichetă poartă regimul. Metodele de lucru sunt diferite, dar de fapt e acelaşi lucru. Regulile sunt diferite.

Acum zece ani, acel „Verde-n faţă“ ne putea face să ne gândim la verdele Janine? Titlul vine de la emisiunea lui Marius Tucă, cu care tocmai mă împrietenisem, i-am făcut atunci şi nişte generice de emisiuni, dar pe album există „V de la Veronica“, şi chiar la asta se referă, la „J de la Janine“. Pe discul acela, unul dintre personajele principale era televiziunea, un personaj care mie personal nu îmi este deloc simpatic, pentru că mi se pare că e o unealtă extrem de periculoasă. Şi pe discul „Oficial“, primul cântec se numeşte „Străbunica“, de fapt e tot despre televiziune, pleacă de la o amintire reală din familia mea. Străbunica mea a trăit până la 102 ani. Noul album, „Oficial“, este, de altfel, un fel de replică, peste zece ani, la „Verde-n faţă“.

„Beatles şi Bob Dylan m-au influenţat decisiv“

Deci mare parte din texte şi din cântece le putem considera autobiografice... Despre toate cântecele mele poţi să spui asta, pentru că toate cântecele sunt despre ce mi s-a întâmplat, chiar dacă se referă la lucruri diferite. Nu cânt despre ce nu ştiu. Ce ştiu cel mai bine? Ce mi se întâmplă, evident.

Ai îmbinat foarte multe activităţ i de-a lungul timpului. Cum ai ajuns la muzică, de la bun început? La muzică a fost foarte uşor să ajung, pentru că la noi în casă erau foarte mulţi oameni care cântau; aveam pian la Braşov, la noi în casă, fratele tatălui meu a fost dirijor de cor, vărul meu a făcut Conservatorul la Viena şi acum este profesor de muzică la Conservator. Noi am avut muzica în casă, tatăl meu cânta şi el la chitară; cânt de când mă ştiu, numai că nu am crezut că o să o fac la modul serios. Până în timpul studenţiei, nu am cântat deloc în public; făceam cântece, pentru că îmi plăcea. Beatles şi Bob Dylan m-au influenţat decisiv, fiindcă îşi făceau singuri cântecele. Când am ajuns student la Arhitectură, colegii mei m-au împins să cânt în Club A. Se întâmpla în 1974. Primul disc mi-a apărut după zece ani, în 1984. ANIVERSARE Cântăreţul a împlinit 54 de ani

La întâlnirea cu prietenii, Andrieş a fost la fel de relaxat cum îl ştim. A trecut în revistă şi o parte din nemulţumirile sale, de la tabloidizarea presei până la faptul că România, şi mai ales Bucureştiul, este „locul cu cel mai ridicat nivel de stres din lume“. Luni, când a împlinit 54 de ani, Andrieş spune că nu a făcut „nimic altceva“.

„Nu am renunţat la meseria mea şi în continuare predau şi sunt conferenţiar la Arhitectură. Din când în când, lucrez şi la proiecte, dar le aleg numai pe cele care chiar îmi fac plăcere. Îmi place să şi scriu, îmi place să şi pictez“, ne-a dezvăluit artistul. În 1992, i-a apărut şi o carte de proză, la Editura Cartea Românească, „Singur acasă“. „Am mai scris, însă nu suficient pentru a fi eu destul de mulţumit încât să mai public o carte de proză. Nu mi se pare normal ca orice să fie publicat“, mărturiseşte el.

„Probabil că încet-încet, şi din cauza digitalizării excesive în care am ajuns să trăim, o să mă orientez către lucruri interesante şi mai speciale, ca ediţii. La ora actuală, în muzică, datorită posibilităţii de a downloada cântecele, ce apare pe piaţă sunt ediţii cu totul speciale, care câştigă prin bookleturi, grafică ş.a.m.d. Cred că e un lucru interesant, mă pasionează şi probabil o să mă îndrept spre aşa ceva; deja am şi făcut astfel de lucruri“, spune Andrieş.