Un elev a cazut de la balcon pentru o profesoara. Asa-i ca v-a placut?
Acolo, pe trotuar, cu creierul zdrobit de asfalt, a murit un om. Nu stiu daca a sarit singur de pe culmile disperarii prin care trece orice indragostit nimerit intr-o poveste gresita. Nu stiu daca l-a aruncat cineva. Si nici nu ma intereseaza. Nu sunt procuror. Ce stiu sigur e ca a nimerit in gura cariata si urat mirositoare a lumii.
Inteleg durerea familiei sale, le inteleg furia, lacrimile, fragilitatea emotionala. Dar nu pot sa inteleg ce cauta la OTV. Cum pot sa-si puna hainele cernite, de doliu, si sa se duca acolo, langa oamenii aia care se joaca de-a stalinistii, care lanseaza sondaje cu tema: “e insarcinata Corina?”, langa vrajitoare care stiu adevarata, senzationala, parte nestiuta a povestii.
S-a intrat prea adanc in viata tanarului mort si a profesoarei vii, a sotului inselat, a vecinilor de palier care “au vazut totul”. S-au spus si se spun prea multe porcarii. Mi se pare ca milioane de compatrioti s-au mutat in garsoniera de la Romana, langa cadavrul ingropat al lui Ralph, mancand semninte si facand comentarii imbecile de genul: “Mami, nu e clar ca profa era curva?” & “Ti-am zis eu ca adventistii astia sunt o secta de satanisti!”.
Prima piatra a zburat de mult. Lupii moralisti urla la luna de nopti intregi. Tabloidele se simt binecuvantate, ca popa din Bustenari despre care scria, demult, Geo Bogza ca nu vine la groapa fara cinci sute. Se macheteaza usor: profa cu bentita pe cap si privirea usor ratacita, niste tate mari, un fund bombat, vreo doi-trei copii schilozi si cativa pensionari calcandu-se in picioare pentru banii lui Becali.
Si ziarele de referinta s-au raliat pentru ca, da, asta e referinta in Romania. Mortii astia intorsi pe toate fetele, barfa asta insuportabila despre viata altora, satul asta mare in care toti isi dau cu pararea despre toti, un sat pe ale carui ulite televizate se plimba cadavre parca asteptate. Domnu' Dan, in parcul IOR, saptamana trecuta, s-a sinucis un copil de paispe de ani, care avea parinti vitregi. A murit pentru ca luase 1.85 la teza unica de romana pentru clasa a saptea. A scris un bilet de adio: „Imi pare rau ca v-am facut de rusine”. Cum de l-ati ratat?
Privim o telenovela proasta, desi scenariul pare mai bun ca “Inima salbatica”. Aud peste tot, peste tot - zic, pareri radicale despre ce s-a intamplat acolo, in caderea tanarului de la balcon. O cadere dureroasa precum caderea noastra in derizoriu. Am auzit o batrana de saptezeci de ani zicand vorbele astea: “De ce sa o mai trimit p’asta mica la scoala? Sa mi-o violeze si s-o arunce profesorii pe geam? Mama mea a trait cu tata meu 55 de ani si nu s-a dus dupa altul. Ce cauta femeia aia maritata cu baiatul ala, ha? Ce cauta? Va zic eu ce cauta”. Si a zis cuvantul ala cu ‘p’.
Finalul e ca in “Moara cu noroc”, pe care profesoara i l-a predat elevului. Ne ucidem, pe rand, toate personajele. Si apoi ne holbam la fereastra deschisa, zicand ca a fost semn rau. Ti se face dor de serile linistite in care tacerea era sparta (calcata in picioare, injunghiata, strangulata, nu mai stiu) de teribilul Puleasca.