În emisiunea „Dosare de presă”, pe evz.ro, Andreea Crețulescu a vorbit despre imaginea jurnalistului feminin de talk-show, în presa din România.
Andreea Crețulescu a ținut să clarifice publicul larg asupra felului său de a fi. Întrebată de Mirel Curea, în cadrul emisiunii „Dosare de presă”, pe evz.ro, „Ești un jurnalist de care politicienii se tem. Ești cu toată lumea la fel, ceea ce poate să treacă drept duritate. Așa ești sau este doar instrumentul tău profesional? Adică, acasă, cu ai tăi, cum ești?”, aceasta a răspuns, cu sinceritate, că nu este un om dur.
„Nu sunt un om dur. Când am ajuns să fac emisiuni în televiziune, în 2005, mentalitate asta era că femeia poate avea ceva șanse sau poate nu avea. Și atunci a trebuit să devin un om destul de dur, ca să devin credibil. Cu siguranță am și ceva nativ, că nu poți așa... oricât ai juca. E complicat.
Dar, într-adevăr, atunci mi-am făcut o strategie în sensul acesta, ca să mă pot impune. Mai ales că eu, deși nu par, fiindcă sunt o persoană destul de timidă. La un jurnalist care face talk-show, vin principalii decidenți ai momentului din țara respectivă. Și nu mă refer aici doar la politică, că vorbim poate de medicină, sau de economie, adică oameni importanți.
(...) Nu cred că talentul m-a ajutat să cresc în meseria asta, ci lucrul care cred că mă diferențiază față de marea masă a jurnaliștilor. Chiar și acum, după 25 de ani, eu îmi fac teme la fiecare emisiune. Adică citesc cât mai mult, nu mă deranjează să citesc. Și atunci, cred că așa le-am creat o anumită temere unora: că și-au dat seama că știu lucruri din domeniul lor”, a mărturisit jurnalista.
”Politicienii nu se iubesc cu jurnaliștii. Și-ar luat gâtul unii altora”
Andreea Crețulescu a mai mărturisit că, într-adevăr, poate fi privită ca fiind puțin cam arțăgoasă „Există arțag, pentru că politicianul român este extrem de nedisciplinat. Nu generalizez. Dar cei mai mulți sunt nedesciplinați. Ei cred că forța argumentului nu este prin argumentație, ci prin ridicarea tonului sau prin decredibilizarea adversarului, fie că este el politic sau jurnalistic.
Pentru că în ăștia 25 de ani, eu mi-am dat seama de o realitate. Adică, chiar dacă există amiciție între jurnaliști și politicieni, cele două categorii nu se înghit. Nu se halesc, sub nicio formă. Salvează niște aparențe, unii chiar și în timpul liber se văd. Dar nu se iubesc deloc, nu se respectă, și-ar lua gâtul unii altora. Adică, când își găsersc partea aia mai slabă, de atac, o fac.
Și eu cred că e bine să fie așa. Pentru că trebuie să exite un echilibru: eu te urmăresc pe tine și tu mă urmărești pe mine. În ciuda faptului că, peste tot, sociologic vorbind, există și blaturi. E firesc. Nu doar în România, ci peste tot pe planetă. Blaturile astea sunt punctuale și nu de lungă durată.”, a mai spus acesta.
Recomandările noastre
