"Lângă noi are loc un război în plină desfășurare cu posibilitatea transformării acestuia în conflict regional. Rusia nu poate crea un fost Imperiu în această zonă fără ocuparea Ucrainei. Așa că războiul din Ucraina reprezintă pentru Vladimir Putin începutul sau sfârșitul unei doctrine exprimată de 15 ani: recrearea Imperiului Rus Țarist.

Se pot face și au fost făcute analize nenumărate privind intențiile sau modul acțiune al lui Vladimir Putin, dar România, cu precădere în spațiul dezbaterii publice, dă dovadă de naivitate, ignoranță, superficialitate sau chiar lipsă de identitate națională. Și toate acestea nu pentru că Ucraina reprezintă pentru România o miză politică, socială sau economică, ci pentru că un război extins în Ucraina înseamnă un pericol extrem pentru România. Așadar, războiul de lângă noi devine un război cu noi care implică România direct și poate afecta interesele politice și economice ale României și ale cetățenilor săi", scrie Alexandru Cumpănaşu în analiza sa.

În analiza sa, preşedintele asociaţiei Asociatia pentru Implementarea Democratiei (AID) a menţionat cum poate fi afectată România de războiul din Ucraina. "În prezent, avem de-a face cu un ‘țar’, cu o libertate de acțiune desăvârșită, acesta “nebeneficiind” de o opoziție parlamentară, civică, mediatică sau de altă natură. Avantajul dictaturilor în astfel de situații este puterea totală de decizie fără teama sau frica: unei moțiuni de cenzură, a unor demonstrații în stradă, a unor dezbateri televizate, a unor proteste civice, a unei societăți civile care să-ți critice acțiunile.

Astfel, Vladimir Putin a avut posibilitatea de “a duce de nas” liderii Europei, cucerind bucată cu bucată aproape jumătate din Ucraina. Vladimir Putin a promis pace si a oferit război fără a avea în Rusia forțe care să-l tragă la răspundere pentru minciunile sale", se arată scris în comunicatul de presă remis de către analist.

Alexandru Cumpănaşu mai scrie că "într-o Europă aflată în recesiune, în care majoritatea țărilor au refuzat tainul rusesc, Franța și Germania au devenit “motoarele economice” ale Europei. Acest lucru a fost posibil și cu ajutorul Rusiei, fiind cunoscute legăturile economice strânse Franța și Rusia, respectiv Germania și Rusia. Lipsa totală de reacție a Germaniei și Franței, a NATO în primele zile de la invadarea Ucrainei, dovedesc, pe de o parte, o desconsiderare de către Occident a intențiilor și puterilor lui Vladimir Putin și, pe de altă parte, dependența marilor puteri europene de Rusia. Astfel, Franța și Germania, ca țări fondatoare ale Europei, au abandonat crearea unei politici comune de securitate și apărare în Europa preferând, pentru binele popurului lor și în detrimentul Europei – cu precădere a noilor veniți – crearea de legături economice cu Rusia ce au determinat și o lipsă de reacție politică și orice acțiune concretă împotriva Rusiei în prima fază a războiului. Singurul stat care a avut reacție imediată, dar care, de asemenea, a ignorat mult timp intențiile lui Vladimir Putin și ale regimului său în această zonă, a fost Statele Unite ale Americii.

Cu toate acestea, România a fost singurul stat membru NATO care a intuit și a luat în serios amenințările pe care Vladimir Putin le-a adresat în nenumărate rânduri în timp ce făcea comerț cu Occidentul. Traian Băsescu, serviciile de informații și diplomația românească au urlat ca lupii în pustiu, avertizând Occidentul cu privire la interesul lui Vladimir Putin pentru Marea Neagră. Consecvența lui Traian Băsescu față de SUA și NATO, precum și mâna liberă dată instituțiilor de “de-KGB-izare”, este, din punctul meu de vedere, singurul aspect pozitiv al întregului său mandat de președinte.

Datorită acestor abordări de politică externă, România a devenit, alături de Polonia, pilonul pe care SUA și NATO se bazează și au încredere că pot oferi securitate în regiune.

În același timp, nu pot să nu observ că cel care a creat premisele unei consolidări a poziției României în cadrul NATO și solidificării relației cu SUA este același care în ultimele luni de mandat aproape că a torpilat toate aceste asset-uri ale României în relația cu partenerii occidentali: a atacat vehement Serviciul de Informații Externe atât înaintea, cât și în timpul campaniei electorale, a urmat, la grămadă, Serviciul Român de Informații și ar fi urmat toți cei care nu au plecat odată cu plecarea constituțională a domniei sale din funcția administrativă.  

Confuzia pe care Traian Băsescu a făcut-o între mandatul de președinte și toată arhitectura instituțională creată în cele două mandate a adus României un mare risc de securitate și vulnerabilitate, pentru că  Serviciul de Informații Externe are rolul de a proteja interesele României influențând decizii, culegând informații, făcând analize și desfășurând activități concrete pe teritoriul altor state, atât în regiune, cât și în Occident, în beneficiul și pentru apărarea României. În același timp, Serviciul Român de Informații are, din această perspectivă, rolul esențial de a nu permite Rusiei sau altor state penetrarea structurilor statale române indiferent de nivelul de decizie sau chiar penetrarea societății civile din România cu finanțare din vânzarea gazului rusesc.

În aceste condiții, războaiele duse cu SIE și SRI, atât din interiorul statului, cât și din exteriorul acestuia

puteau și pot crea premisele unei capacități mai reduse de limitare a riscurilor la adresa României. Acesta a fost motivul pentru care am susținut și susținem în continuare crearea de instrumente pentru aceste instituții, dar și pentru armata română, care să permită apărarea statului român aflat deja într-un război, chiar dacă nu convențional, cu Rusia și nu numai.

Deși nevăzute, solicitările noastre au inclus observații, propuneri și limitări pentru aceste instrumente, însă anumite grupuri din interiorul și exteriorul României au preferat să ignore aceste detalii care țineau de respectarea drepturilor omului, creând confuzie dorită și generalizată cu scopul de a induce populației sentimentul că “cineva” dorește răul poporului român.

Nu pot decât să mă bucur că astăzi, după ce principalii decidenți se declară, sub o formă sau alta, în favoarea acestor legi, adăugând și dânșii nuanțele adăugate de noi, nu mai există din interior o opoziție vizibilă și gălăgioasă, așa cum a existat acum o lună când stadiul a două dintre cele trei legi era fix același, iar solicitările nastre coincideau întrutotul cu cele ale decidenților politici de astăzi.

Las cititorii să decidă dacă gălăgia s-a oprit…

Întorcându-mă la analiza situației geopolitice în care se află România astăzi, pentru moment, de departe, conflictul din Ucraina reprezintă cea mai mare amenințare, mai ales dacă Germania, Franța și Uniunea Europeană în ansamblul ei nu vor reuși să-și convingă fostul “partener de afaceri” că dreptul internațional nu e negociabil, că încălcarea dreptului internațional și al suveranitații unor state sunt inacceptabile.

De aceea, este vital ca dezbaterile publice din România să includă, pe lângă subiectele suculente ale zilei (prostituție, violuri, crime, bătălii pentru putere și scandaluri politice) și analize serioase, și dezbateri în spațiul public cu privire la rolul pe care România îl are sau ar trebui să-l aibă în întreaga regiune", mai scrie în analiza lui Alexandru Cumpănaşu.