America este distrasă de conflictele din Ucraina și Gaza. Acest lucru implică o lățime de bandă geopolitică care are implicații pentru regiunea Asia-Pacific. China, ca putere locală, este pregătită să preia conducerea dacă Statele Unite nu vor acționa. Dar SUA are o reacție de ultim moment - crearea unui nou comandament în Japonia, un comandament de trei stele. Acesta va coordona operațiunile militare cu partea japoneză, va planifica exerciții comune și va participa la apărarea țării dacă vor izbucni ostilitățile în regiune. Ce implică acestă decizie?
Capacitățile de luptă ale Americii repartizate în Asiei sub comanda unui cartier general pe teritoriul japonez pentru prima dată, deci scurtarea lanțului de comandă și eliminarea instrucțiunilor/deciziilor Comandamentului Indo-Pacific al SUA, care este situat în Hawai. Forța de autoapărare a Japoniei înființează, de asemenea, un nou comandament de operațiuni comune pentru a-și coordona ramurile terestre, maritime și aeriene. Japonia și SUA au lucrat îndeaproape la realinierea forțelor americane din Japonia, inclusiv relocarea stației aeriene a Corpului Infanteriei Marine (MCAS) Futenma și a aproximativ 9.000 de infanteriști marini din Okinawa în Guam și în alte locații, pentru a atenua impactul asupra comunităților japoneze locale.
Planurile au fost anunțate în februarie, iar centrul urmează să devină operațional în martie viitor. Decizia SUA însemnă că China rămâne principala amenințare pe termen lung pentru SUA și aliații săi din regiunea Pacificului, potrivit strategiei oficiale de apărare a Pentagonului. Statele Unite și Japonia trebuie, de asemenea, să se confrunte cu o cooperare militară sporită între Rusia și China, care au trimis recent, pentru prima dată, o patrulă comună de bombardiere spre Alaska.
Arsenalul nuclear și convențional în creștere al Coreei de Nord este un alt pericol. Aici putem lipi și acordul AUKUS cel care permite ca Australia să achiziționeze submarine cu propulsie nucleară. De asemenea au fost eliminate restricțiile privind dezvoltarea tehnologiei rachetelor balistice pe care Coreea de Sud și Japonia le pot dezvolta cu sprijinul american. Vorbim aici de rachetele de croazieră Tomahawk.
Alianța Japonia-SUA
Ce trebuie să știți: (1) alianța a început în timpul ocupației americane după cel de-al Doilea Război Mondial-Statele Unite s-au angajat să apere Japonia, care a adoptat o constituție pacifistă; cu toate acestea, recent, Japonia și-a intensificat contribuțiile la alianță; (2) există mai mult de optzeci de facilități militare americane în Japonia; mai mulți membri ai serviciului american sunt staționați permanent în Japonia decât în orice altă țară; (3) aliații s-au confruntat cu cerințele de securitate care cer să facă față unei Chine mai asertive și unei Coree de Nord nucleare.
În ultimii ani, Tokyo și Washington și-au aprofundat cooperarea în materie de securitate în Indo-Pacific. Creată în urma celui de-al Doilea Război Mondial, alianța SUA-Japonia este la fel de importantă ca niciodată pentru interesele ambelor țări în Asia. O China mai asertivă, o Coreea de Nord cu arme nucleare și o Rusia revizionistă care poartă un război împotriva Ucrainei au împins alianța să facă ajustări istorice, inclusiv crearea unui rol mai mare pentru armata Japoniei.
În 2022, Japonia a anunțat o nouă strategie militară și de apărare, s-a angajat să-și dubleze aproape cheltuielile militare și să dobândească capacități de contraatac pe rază lungă, a introdus reforme majore în Forțele de autoapărare japoneze, așa cum este cunoscută oficial armata sa. Între timp, rămân câteva puncte de blocare în parteneriat, cum ar fi partajarea costurilor și bazele militare americane de la Okinawa.
Doctrina Yoshida
Semnat în 1951 împreună cu Tratatul de la San Francisco care a încheiat oficial cel de-al Doilea Război Mondial, Tratatul de Securitate Mutuală dintre SUA și Japonia a fost un acord de zece ani, reînnoibil, care a subliniat modul în care Japonia, în lumina constituției sale pacifiste, va permite forțelor americane să rămână în funcțiune pe solul său după ce Japonia și-a recăpătat suveranitatea.
Acest pact timpuriu s-a potrivit cu Doctrina Yoshida – o strategie postbelică elaborată de prim-ministrul Shigeru Yoshida, care a făcut ca Japonia să se bazeze pe Statele Unite pentru nevoile sale de securitate, astfel încât țara să se poată concentra pe reconstruirea economiei sale. Guvernul lui Yoshida a creat Forțele de Autoapărare (SDF) în 1954, în ciuda obiecțiilor interne puternice bazate pe articolul 9 din constituția postbelică, care interzice întreținerea forțelor militare sau utilizarea acestor forțe pentru a soluționa disputele internaționale.
În 1960, acordul SUA-Japonia a fost revizuit, acordând Statelor Unite dreptul de a stabili baze în arhipelag în schimbul angajamentului de a apăra Japonia în cazul unui atac. Bazele au oferit armatei americane prima prezență permanentă în Asia. Ani mai târziu, Statele Unite au declanșat proteste în Japonia, folosind bazele pentru a sprijini operațiunile de luptă din timpul războiului din Vietnam.
În 1967, prim-ministrul Eisaku Sato a stabilit cele Trei Principii Non-Nucleare – fără posesie, producție sau introducere în arsenal– în parte pentru a atenua temerile că armele nucleare de pe bazele SUA din Japonia ar expune țara la atacuri. De atunci, Japonia s-a bazat pe umbrela nucleară a SUA pentru a descuraja potențialii agresori.
Cum a evoluat alianța cu SUA?
După 1990 Japonia intră în operațiunile ONU de menținere a păcii. În 1992, la un an după Războiul din Golf, guvernul japonez a adoptat o nouă lege care stipula pentru prima dată condițiile pentru desfășurarea SDF în operațiunile ONU de menținere a păcii. Prima unitate SDF a fost trimisă în străinătate în Cambodgia în anul următor.
În noiembrie 2001, guvernul prim-ministrului japonez Junichiro Koizumi a trimis Forța de Autoapărare Maritimă în Oceanul Indian pentru a oferi sprijin logistic pentru operațiunile militare americane în Afganistan, marcând prima acțiune militară peste mări a Japoniei în timpul unei operațiuni de luptă.
În 2003, a trimis forțe să ajute în eforturile de reconstrucție postbelică ale Irakului. În 2015, sub prim-ministrul Abe Shinzo, Japonia și-a reinterpretat constituția într-o mișcare istorică care a permis armatei sale să-și apere aliații pentru prima dată, dar în circumstanțe limitate. Schimbarea a ajutat la deschiderea drumului pentru ca Statele Unite și Japonia să își revizuiască din nou liniile directoare de apărare, extinzând sfera cooperării lor militare și concentrând alianța pe amenințările actuale - inclusiv din China și Coreea de Nord - și pe noile tehnologii.
Succesorii lui Abe, Suga Yoshihide și Kishida Fumio, care sunt și membri ai Partidului Liberal Democrat (LDP), au împărtășit în mare parte viziunea lui Abe în materie de politică externă, considerând creșterea puterii Chinei „ca o problemă serioasă de îngrijorare” și susținând creșterea cheltuielilor pentru apărare și o cooperare consolidată în materie de securitate cu Statele Unite.
Washington și Tokyo au lucrat îndeaproape la dezvoltarea tehnologiei rachetelor balistice și acum colaborează la îmbunătățirea capacităților spațiului cibernetic și al celui maritim; aprofundarea cooperării științifice și tehnologice, concentrându-se pe aplicațiile de apărare ale sistemelor fără pilot și ale inteligenței artificiale; și colaborarea la acordarea de licențe, dezvoltarea și producerea de rachete, precum și la construirea și repararea navelor și aeronavelor marinei americane în Japonia.
Cum a influențat războiul din Ucraina alianța SUA-Japonia?
Războiul Rusiei în Ucraina a reprezentat un alt punct de cotitură în perspectiva strategică și abordarea politicii externe a Japoniei. Kishida a legat războiul în curs din Ucraina de securitatea din Indo-Pacific, devenind primul lider postbelic al Japoniei care a intrat într-o zonă de război când a vizitat Kiev la începutul anului 2023. În discursul său din aprilie 2024 la o sesiune comună a Congresului SUA, Kishida a avertizat că „Ucraina de astăzi poate fi Asia de Est de mâine”.
De la începutul războiului în 2022, Japonia a promis Ucrainei ajutor financiar și umanitar de peste 10 miliarde de dolari. În perioada de început a invaziei, țara a furnizat soldaților ucraineni vehicule și echipamente militare neletale, cum ar fi drone, veste antiglonț și uniforme de luptă de iarnă. Analiștii spun că acest angajament reprezintă o actualizare militară semnificativă, având în vedere istoria Japoniei de controale stricte la exportul echipamentelor de apărare.
În decembrie 2022, Japonia a emis trei documente care detaliază noua strategie națională de securitate și apărare a țării. Printre alte prevederi, planul își propune să-și crească cheltuielile pentru apărare în următorii cinci ani, să înființeze un Centru de operațiuni comune (J-JOC) care va îmbunătăți eficiența operațională a SDF în timpul unui conflict potențial și să dobândească capacități de contraatac pe rază lungă. Potrivit noii strategii, aceste capacități de apărare vor „îmbunătăți și mai mult capacitățile de descurajare și de răspuns” ale alianței SUA-Japonia.
Trilaterala Japonia-Coreea de Sud-SUA
Șefii apărării din Japonia, SUA și Coreea de Sud au convenit asupra unui cadru de cooperare în materie de securitate. Memorandumul de cooperare – care nu este obligatoriu din punct de vedere juridic – a fost semnat la Tokyo după discuții dintre ministrul apărării Minoru Kihara, șeful apărării sud-coreean Shin Won-sik și secretarul american al apărării Lloyd Austin, în timp ce cei trei caută să contracareze amenințarea din ce în ce mai sofisticată prezentată de Programele de arme nucleare și rachete ale Coreei de Nord în ceea ce ei au numit „o nouă eră a cooperării trilaterale”.
În vigoare imediat, acordul instituționalizează angajamentul în trei direcții în domeniul apărării, inclusiv consultări politice la nivel superior, schimbul de informații, exerciții trilaterale și cooperarea în schimbul de apărare pentru a „contribui la pacea și stabilitatea în Peninsula Coreeană, în regiunea Indo-Pacific și nu numai”, potrivit unui comunicat comun. În ultimul an, cele trei țări au organizat exerciții militare comune pentru contracararea lansărilor de rachete și vânătoarea de submarine. Luna trecută, au susținut exerciții aeriene, maritime și în spațiul cibernetic, într-un exercițiu trilateral multidomeniu, primul de acest fel, pentru parteneri.
Noul acord, care a fost încheiat și care are în vedere China, se bazează pe summitul istoric de la Camp David dintre liderii țărilor de anul trecut și este de așteptat să optimizeze o serie de mecanisme comune deja existente, inclusiv partajarea în timp real a rachetelor -date de avertizare pentru a detecta și analiza mai bine lansările nord-coreene.
Statele Unite își vor revizui forțele militare din Japonia
Secretarul american al apărării Lloyd Austin, secretarul de stat al SUA Antony Blinken și omologii lor japonezi Minoru Kihara și Yoko Kamikawa au anunțat planul într-o declarație comună în urma unei întâlniri de la Tokyo, unde au numit și „coerciția politică, economică și militară” a Chinei drept „cea mai mare provocare strategică” în regiunea Asia-Pacific și nu numai.
Este probabil ca această mișcare să stârnească furia Beijingului, care a urmărit cu prudență cum SUA își întăresc legăturile cu aliații regionali într-o parte a lumii în care observatorii spun că China caută să fie puterea dominantă – și unde este acuzată că SUA a promovat o Mentalitate de bloc în stilul Războiului Rece. Anunțul vine după un summit din aprilie la Washington între președintele american Joe Biden și prim-ministrul japonez Fumio Kishida. US Forces Japan (USFJ), al cărui cartier general este Baza Aeriană Yokota, este format din aproximativ 54.000 de militari staționați în Japonia în temeiul unui tratat de cooperare și securitate reciprocă din 1960.
Reconfigurarea așteptată vine în momentul în care Japonia își schimbă postura de apărare, îndepărtându-se de constituția pacifistă impusă de Statele Unite după cel de-al Doilea Război Mondial, cu un plan de a crește cheltuielile pentru apărare la aproximativ 2% din PIB până în 2027 și de a dobândi capacitați de contraatac.
„Cheia de boltă a Pacificului”
Instalațiile militare americane din prefectura Okinawa, din sudul Japoniei, sunt esențiale pentru angajamentele de securitate ale Washingtonului în Pacificul de vest, baza aeriană Kadena, în special, fiind considerată locul vital al puterii aeriene americane în regiune. Baza, una dintre cele mai mari instalații militare americane, găzduiește cea de-a 18-a aripă a forțelor aeriene americane, cea mai mare și mai diversă aripă de luptă a serviciului care operează o gamă de avioane de luptă de la F-15 Eagle la F-22 Raptor, precum și aeronave de recunoaștere, avertizare timpurie și realimentare. Baza a fost determinată pentru operațiunile aeriene ale SUA atât în timpul conflictelor din Coreea, cât și din Vietnam și este la fel de esențială pentru a evita un rival din ce în ce mai agresiv: China.
Kadena este situat la doar 700 km de Shanghai și chiar mai aproape de vârful nordic al Taiwanului. Baza aeriană va fi pe linia frontului în cazul în care China decide să încerce să folosească forța pentru a prelua controlul Taiwanului, pe care Beijingul îl pretinde ca fiind propriul său teritoriu. Kadena este cheia de boltă a Pacificului, iar misiunea aripii a 18-a este de a asigura aliații și partenerii din Asia, de a descuraja agresiunea regională și de a apăra primul lanț de insule.
PALM- summit la Tokyo
Pe lângă relația cu SUA, Japonia caută alianțe în zona sa. În iulie 2024, a 10-a întâlnire a liderilor din Insulele Pacificului (PALM) a avut loc la Tokyo. Summiturile PALM reunesc Japonia și țările insulare din Pacific (PIC) pe o bază trienală din 1997. Cu această ocazie, Japonia a propus țărilor din regiune un acord de cooperare în materie de securitate. Într-adevăr, extinderea cooperării în materie de securitate și apărare reprezintă cea mai spectaculoasă schimbare a contribuției Japoniei la regiune din ultimii ani.
Întâlnirea liderilor din Insulele Pacificului a devenit instrumentul diplomatic cheie al Japoniei pentru a asigura securitatea și descuraja influența economică a Chinei în regiune, prin consolidarea legăturilor sale cu membrii Forumului insulelor din Pacific, subliniind totodată disponibilitatea sa de a rămâne alături de ei și de a menține unitate ca partener egal. Liderii au convenit că Japonia oferă un sprijin și o cooperare mai mare în domeniul schimbărilor climatice, securității și apărării maritime, dezvoltării economice și în alte domenii, potrivit declarației comune.
Tokyo a început să ofere ajutor insulelor din Pacific în anii 1970, când se discuta înființarea Zonelor Economice Exclusive (ZEE) și Tokyo dorea să-și asigure accesul navelor sale de pescuit. Astăzi, Japonia este al treilea cel mai mare donator al regiunii, după Australia și Noua Zeelandă. Teritoriile Pacificului dețin o bogăție semnificativă în resurse piscicole și materii prime, inclusiv minerale esențiale. Căile lor maritime sunt cruciale pentru aprovizionarea cu energie a Tokyo, iar locația lor geografică strategică este vitală în mijlocul rivalității China-SUA. În plus, aceste teritorii joacă un rol un cheie în realizarea viziunii Japoniei pentru un Indo-Pacific liber și deschis.
Acești factori subliniază interesele puternice ale Japoniei în regiune și explică creșterea angajamentului strategic. Drept urmare, Tokyo s-a poziționat ca furnizor de securitate în Insulele Pacificului, dezvoltând o abordare multifațetă și integrată.
Reacția Beijingului
China este prima țară producătoare din lume, depășind producția din Statele Unite și UE la un loc. În deceniul precedent, Inițiativa Belt and Road din China a investit trilioane de dolari în infrastructură în regiunile însetate de investiții și conectivitate. Viziunea Chinei este clară, tangibilă și oferă beneficii, iar acest lucru atrage din ce în ce mai multe țări în sfera sa de influență.
În Asia de Sud-Est, Filipine a salutat restabilirea bazelor militare americane. America este o putere militară navală și aerospațială care are încă un grad bun de sprijin, dar aceasta scade rapid. Fostul oficial Obama, Ben Rhodes, a scris recent un articol în Foreign Policy în care a cerut o recalibrare a politicii externe bazată pe o lume post-unipolară în care America și Occidentul trebuie să învețe să construiască punți, să stimuleze parteneriate, să consolideze alianțele și să reînvețe arta diplomației.
În esență, abandonarea unilateralismul, a agendei maximaliste și a încercării de a face lumea după propria viziune; în schimb, ar trebui acționat în limitele existente. Cuvinte înțelepte într-adevăr. Președintele Trump a semnalat lumii sfârșitul aparent al sprijinului SUA pentru comerțul liber global atunci când a retras Statele Unite din Parteneriatul Trans Pacific la preluarea mandatului. În tot acest timp, China continuă să investească masiv în inițiativa sa Belt and Road, care canaliză comerțul și creșterea înapoi spre Beijing. Toate acestea înseamnă că există o lipsă de idei și viziune cu beneficii tangibile de vândut în Asia, care rămâne deschisă ideilor și conducerii americane.
Post Scriptum
Cadrul de cooperare industrială, achiziție și susținere în domeniul apărării (DICAS) lansat recent de Japonia și SUA va avea drept scop promovarea eforturile de coproducție de rachete, de a construi reziliența lanțului de aprovizionare, de a facilita repararea navelor și aeronavelor și de a consolida cercetarea privind noile tehnologii. În acest context, aliații au discutat despre eforturile de a stabili un sistem de producție în Japonia pentru racheta avansată aer-aer cu rază medie, a cărei ultimă versiune este proiectată pentru a fi dislocată pe toate variantele avionului de luptă stealth F-35.
Japonia a achiziționat aproape 150 de avioane avansate din a cincea generație pentru a înlocui avioanele sale vechi de luptă F-2. Ei au convenit, de asemenea, să consolideze producția în Japonia de rachete ghidate sol-aer Patriot Advanced Capability-3 (PAC-3) pentru a le exporta în SUA, care s-a confruntat cu deficit de stocuri, deoarece oferă sprijin militar Ucrainei în eforturile sale pentru a respinge invazia Rusiei. Producția de Patriot suferă însă datorită lanțului de aprovizionare cu componente. În timp ce cooperarea cu Patriot se confruntă cu obstacole, SUA și Japonia au mers înainte cu un acord amplu încheiat în timpul summit-ului liderilor din aprilie pentru a repara navele și aeronavele de război americane în Japonia și pentru a dezvolta și produce împreună alte arme avansate.
La întâlnirea istorică de la Washington Tokyo s-a angajat să acționeze ca „partener global” al Americii în menținerea ordinii internaționale bazate pe reguli și în contracararea asertivității tot mai mari a Chinei. Luna trecută, oficialii americani și japonezi au purtat primele discuții pentru a identifica domeniile pentru o cooperare industrială mai strânsă, în urma revizuirii de către Tokyo a liniilor directoare stricte privind exporturile de apărare în martie.
Există, de asemenea, potențiale obstacole politice, deoarece ambele țări se confruntă cu schimbări de conducere în lunile următoare. În timp ce SUA urmează să organizeze alegeri prezidențiale în noiembrie, Japonia va avea loc o serie de alegeri în următoarele luni. Dar chiar dacă SUA și aliații săi au reușit să continue să-și consolideze capacitățile militare, experții avertizează că prea multă descurajare fără un angajament diplomatic egal ar putea fi una dintre cele două căi plauzibile către conflicte în Asia, cealaltă fiind un atac deliberat.
Japonia este crucială pentru puterea militară a Statelor Unite în Asia sute de avioane și singurul grup de atac al portavioanelor americane. Bazele de pe insulele japoneze permit Statelor Unite să proiecteze puterea militară în regiune și să încercuiască puterea navală chineză.