Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > Am ca model presa americană. Presa care ține să concureze serviciile secrete
Am ca model presa americană. Presa care ține să concureze serviciile secrete

Am ca model presa americană. Presa care ține să concureze serviciile secrete

Ideea unui cotidian în genul Evenimentului zilei a fost însă a mea. Din studiul presei românești din anii lui Carol I știam că Universul lui Luigi Cazzavillan spărsese piața, în 1884, practicînd informația neutră, dar senzațională, într-o presă eminamente partizană și teoretizantă. Până la apariția Universului, presa noastră era alcătuită din ziare care publicau opinii politice de un partizanat ridicol, partizanat care a stârnit din partea lui Caragiale, cel mai mare filosof roman al presei, lungi șiruri de ironii geniale.

-Există diferențe între politicienii de atunci și cei de azi?

-Politicienii de atunci țineau presa la mare stimă. Nu exista politician care să ne refuze răspunsul la o întrebare incomodă. Ziariștii de la Evenimentul zilei erau curtați intens de politicieni, de demnitari, de șefii instituțiilor de forță, pentru că lucrau la un ziar puternic, de mare impact la public. Azi, această atitudine față de un ziar și prin asta față de presă nu mai există. Politicienii nu se tem de presă. Ba mai mult, nici n-o respectă. De vină e presa noastră zisă și liberă, care între timp s-a concubinat cu politicul, dar mai ales care s-a lenevit, mulțumindu-se să publice doar ceea ce politicienii vor să se afle. Semnul cel mai clar al puterii tot mai mici a presei îl constituie tocmai absența încercărilor de a pune presei pumnul în gură.

Cînd spun asta mă refer la măsuri realmente de persecuție față de presă și nu la gesturi de persecuție născocite de jurnaliști mediocri pentru a se fuduli că sînt hăituiți. Politicienii de azi și-au dat seama că presa nu e una dintre Puterile din stat. Și asta deoarece opinia publică de la noi nu se pune în mișcare în urma unei dezvăluiri din presă. Cîtă vreme presa nu reușește să scoată opinia noastră publică din stadiul de fiertură de tărîțe, politicienii aplică presei zicala Cîinii latră, caravana trece.

-Ce credeți că va rămâne din presa tipărită, ce segment editorial?

-Din presa tipărită va rezista segmentul de presă săptămînală și mai ales de presă lunară, de nișă. Nevoia de a citi și un text care să depășească proporțiile unui SMS va rămîne mult timp în România și în lume. Numai că această presă de nișă, ca de exemplu cea dedicată Istoriei, cere un tip de ziarist aparte. Un ziarist cu talent de publicist și pe deasupra cunoscător al domeniului respectiv. Acest gen de ziarist e greu de găsit. Cei care se pricep la un domeniu nu știu să scrie ca publiciști, iar cei care știu să scrie, nu se pricep la domeniul respectiv.

-Cum vedeți presa peste 10 ani?

-Presa de peste 10 ani, din România, desigur, depinde de dezvoltarea capitalismului autentic la noi. Deocamdată noi n-avem capitalism național autentic. Prin urmare nimeni nu investește în presă din motive strict capitaliste, ca într-o afacere din care se poate cîștiga la fel de bine ca și dintr-o afacere cu păstîrnac.

-Ce model de presă, din afară, apreciați?

-Indiscutabil, modelul presei americane. Al presei care ține să concureze în materie de informații serviciile secrete. Al presei care n-are mamă n-are tată cînd e vorba de obținut informații ascunse, de dezlegat enigme. Al presei care se întreabă în chip automat cînd apare o poziție oficială ce se ascunde în spatele ei. Al presei care pleacă de la premisa că demnitarii, Guvernele, Puterea în general, au drept scop al vieţii să ascundă, în timp ce ziariștii, să descopere ce vor să ascundă. Al presei care se dă de ceasul morții pentru a da o lovitură de presă. Într-un cuvînt, al presei care trăiește exclusiv din tiraj.

PAGINA ANTERIOARA

Informaţiile publicate de evz.ro pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.