"Viaţa este dură pe acoperişul lumii", spune alpinistul într-un interviu acordat revistei americane Time. Alex Găvan se afla pe Everest pe data de 25 aprilie, când un cutremur cu magnitudine de 7,8 grade a produs o puternică avalanşă, soldată cu moartea a 18 alpinişti
În ziua devastatorului seism, el se afla într-o tabără de bază, unde se pregătea pentru escaladarea unui "vecin" al Everestului, Muntele Lhotse, cu o înălţime de 8.516 metri, care trebuia să fie cel de-al 7-lea vârf de peste 8.000 de metri din palmaresul său cucerit fără a folosi masca de oxigen şi şerpaşi de mare altitudine. Între două acţiuni de aclimatizare, alpinistul se odihnea, citind în cortul său, atunci când "brusc, totul a început să se mişte", informează agerpres.
"Îmi păstrez calmul şi aştept să treacă. Momentul pare o eternitate”; Mă aştept că întregul gheţar să se spargă şi să mă tragă în adâncurile lui. Iar apoi, linişte", îşi aduce aminte Găvan. A ieşit din cort, a văzut avalanşa venind direct spre el de pe Muntele Pumori şi a fugit să se adăpostească. "Principalul risc era acum să mă sufoc, ca milioanele de particule de gheaţă să-mi umple căile respiratorii", dar, în final, a scăpat teafăr.
Alpinistul descrie apoi cum a ajutat la operaţiunile de salvare, a oferit asistenţă medicală pentru doi alpinişti chinezi, unui japonez şi unui şerpas. El a vorbit şi despre eforturile doctorilor prezenţi la faţă locului pentru a-i salva pe cei răniţi.
În aceleaşi mărturisiri făcute pentru Time, alpinistul atrage însă atenţia asupra faptului că "Everestul nu ar trebui să fie locul unde să înveţi fundamentele căţărării, aşa cum se întâmplă acum, odată cu numărul copleşitor de expediţii comerciale"; "Se pare că nu s-a înţeles nimic din dezastrele anterioare de pe Everest. Munţii ar trebui să fie un loc de înălţare a sufletului, nu a ego-ului cuiva. Simt că înfuriem tot mai mult aceşti munţi. Cineva trebuie să îşi dovedească mai întâi meritele pentru a-i fi permis accesul în casa zeilor”.
Recomandările noastre
