Liderii politici români își încheie activitatea fie în pușcărie, fie în uitare, pe când orice muncitor român serios care emigrează este foarte apreciat acolo unde se duce, nu se ferește să spună lucrurilor pe nume Alin Teodorescu, directorul institutului de cercetare IMAS, într-un interviu pentru Evenimemntul zilei. Când vine vorba despre scăderea dramatică a PSD-ului în sondaje, sociologiul este de părere că ”cei trei juriști de la fabricile de diplome - Florin Iordache, Eugen Nicolicea și Șerban Nicolae - au pe conștiință aproape un milion de votanți social-democrați, pierduți în mai puțin de trei ani”.

- Ileana Ilie Ungureanu: Cum se explică diferența de optică dintre societate, unde cei mai mulți dintre români sunt pesimiști că lucrurile merg într-o direcție bună, și Guvern, în al cărui discurs creșterea economică e predominantă?

Alin Teodorescu: Oamenii sunt pesimiști pentru că politicienii nu se ocupă de temele prioritare de pe agenda publică, atât cea colectivă, cât și cea individuală. Politicienii majorează salariile din sectorul public fără să știe că nu salariile sunt tema prioritară a electorilor. Politicienii ușurează parcursul juridic al corupților fără să înțeleagă că tema principală a agendei publice este corupția. Și apoi spun că Soros, statul paralel, americanii și ungurii sunt de vină că au obținut jumătate din voturile pe care le obținuseră anterior. Cei aflați temporar la guvernare cred că dacă s-a înregistrat 4% creștere economică întrun trimestru este meritul lor. Nici pe departe. Lecția secolului al XX-lea este că dacă le creezi oamenilor condiții favorabile ei vor face lucruri nemaivăzute.

- Cum se poate ca politica să ne afecteze atât de mult, la nivel individual?

-Politicienii gestionează cam o treime din produsul intern brut anual și finanțează educația publică, transportul public, sănătatea publică, securitatea comună, serviciile publice, mențin cele trei puteri ale statului în funcțiune. Deciziile lor pot chinui oamenii decenii de-a rândul. Oricât ai dori să-i ignori (și mulți pot să ignore politica) tot te izbești de politică și politicieni de la prima secundă a dimineții, când dai drumul la apa de la baie. România a traversat o lungă perioadă de ignorare a politicului, în care nici jumătate din cei cu drept de vot nu au venit să voteze. Se pare că se schimbă tendința și că oamenii vor face uz de dreptul de a vota din ce în ce mai mult. Acesta este un enorm progres.

- Dacă ați încerca să zugrăviți realitatea politică și socială românească de azi, așa cum se vede ea de la dvs. din birou, ce ați spune despre ea?

- Pentru generația mea, născută la mijlocul secolului trecut, România de astăzi este o împlinire absolută. O societate deschisă, parte a Uniunii Europene și a NATO, fără granițe până la celălalt capăt al continentului, cu mass-media diversificate, cu librării pline de cărți bune. Ori de câte ori ajung într-un hypermarket din București sunt în continuare uluit de diversitatea produselor și de prețurile relativ mici față de anii socialismului. Aș spune că generația mea și-a făcut datoria istorică. Am lăsat patru moșteniri urâte - sărăcia, datoriile, corupția și calitatea proastă a administrației publice, e adevărat. Dar în alte domenii neam îndeplinit cele mai imposibile năzuințe. Generațiile mai tinere iau libera circulație a persoanelor și ideilor drept un dat social și așa trebuie să fie. Numai că acestea trebuie apărate pentru că, foarte repede, se pot transforma în contrariul lor. Să nu uităm că Hitler a venit la putere prin vot democratic și că politicienii britanici au rupt UE prin referendum.

- România ultimilor ani e o țară din care oamenii preferă să fugă. Au încetat românii să spere?

- Românii nu fug. Românii fugeau înainte de 1989. Acum românii au un comportament perfect rațional. Ei se mută după locuri de muncă mai bine plătite și mai decente, după șosele bune, după servicii publice impecabile, după școli și spitale publice de calitate. Așa s-a întâmplat cu portughezii și spaniolii în Franța, cu italienii în Germania și Elveția, cu sârbii în țările nordice. Nu este nimic anormal. Anormal este să-i privim pe acești oameni ca trădători și dezertori, în loc să înțelegem ceea ce sunt ei de fapt – învingători în sisteme sociale diferite de al nostru. - Există vreun avantaj în a specula, politic, puterea urii într-o societate? Pot fi oamenii conduși prin exploaterea fricilor și urii? Da, se cunoaște utilizarea urii (rasiale-Hitler, de clasăStalin) ca factor de guvernare. Sper că nu ne mai întoarcem vreodată acolo.

 

„Mișcările de stradă din 2017-2018 au arătat că societatea civilă este puternică în România, deși nu prea vocală”

 

-De la Colectiv încoace ieșim la proteste în toată țara în momente cheie. Avem de-a face cu un început de mișcare socială de durată, neaccidentală?

- Mișcările de stradă din România de după 2016 au ajuns modele de studiu în lumea academică. Fără lideri, fără revendicări de ordin religios, etnic, economic sau militar, aceste mișcări s-au concentrat pe calitatea actului de guvernare și anume, pe prima temă a agendei publice colective, respectiv corupția. În cursul acestor evenimente manifestanții au ajuns la concluzia că participarea la vot este o cale eficientă pentru schimbarea cursului politic. Așa s-a ajuns la o participare enormă (față de standardele României), dar încă redusă (față de media europeană) la alegerile europarlamentare de anul acesta. Mișcările de stradă din 2017-2018 au arătat de asemenea că societatea civilă este puternică în România, deși nu prea vocală

. - În România de astăzi nu găsești ușor o clasă de oameni care pot fi dați ca exemplu. Ce credeți că-i lipsește politicianului de azi?

-Cei care lucrează în mass-media percep într-adevăr evoluția liderilor politici ca o degradare. Nu este deloc așa. Vă rog, recitiți presa anilor 80 sau 90 din secolul trecut. Veți aprecia imediat că liderii politici de astăzi sunt mult mai evoluați decât cei din trecut. Politicienii de după Revoluție au scos România din lagărul sovietic și din Pactul de Varșovia și au condus România către Uniunea Europeană și NATO. Cum au putut și ei – cu greșeli gramaticale, cu confuzii între Consiliul Europei și Consiliul European, cu diplome cumpărate pe bani puțini, cu pete foarte negre în dosarele proprii, mai mult tractați decât din convingere. Dar România modernă a avut arareori lideri politici de excepție. Mai întotdeauna oamenii obișnuiți au fost mai buni decât conducătorii lor.

- O bună parte din clasa politică este fie la închisoare, fie în drum spre.

-Liderii politici români termină fie în pușcărie, fie în uitare, pe când orice muncitor român serios care emigrează este foarte apreciat acolo unde se duce. Este foarte adevărat că au apărut în politica românească produsele corupției și incompetenței profunde din învățământul superior din ultimele decenii. Avem, prin urmare, politicieni cu două masterate și două doctorate care fac greșeli gramaticale și confundă „protestantul” cu „protestatarul”. Dar și această generație se va topi în istorie. Tinerii care nu acceptă corupția în învățământ, în societate, în administrație sunt acum în stradă și vor ajunge să conducă. Cu cât mai repede cu atât mai bine.

- Sunt liderii României de azi o „oglindă” a societății? Sau există o „ruptură” între cei care conduc și cei conduși?

-Suntem cu toții vinovați de mediocritate, așa cum spunea Sergiu Celibidache? Teoria că “fiecare țară are conducătorii pe care îi merită” este de-a dreptul distrugătoare pentru spiritul public. Ori de câte ori o auziți rostită în spațiul public sau privat trebuie să vă oripileze. Foarte rar în istorie au fost lideri care au schimbat cursul unei societăți. Mai degrabă au existat lideri care au simțit direcția spiritului public și s-au aliniat acestuia. În nici o universitate din România nu se studiază Alexis de Tocqueville. Dacă s-ar studia am înțelege mai repede că întro democrație spiritul public are o agendă proprie, iar dacă politicienii o înțeleg o pot folosi în interesul lor propriu (ca Hitler) sau în interesul public (ca Havel, Kohl sau Clinton). Dacă politicienii nu înțeleg și nu urmează agenda publică ei ies repede din scenă, unii bogați (cum au ieșit mulți politicieni români după Revoluție), dar oricum compromiși.

- Ce spun sondajele: care sunt principalele teme socio-politice de care românii sunt preocupați?

- Agenda publică colectivă din România este neschimbată de aproape două decenii. Agenda publică colectivă este dominată de corupțIe, sănătate publică, educație publică, infrastructură și fiscalitate. Agenda publică individuală este dominată de sănătatea mea și a familiei mele, educația copiilor și viitorul lor, locuința și locul de muncă. Există de asemenea teme locale presante – întro localitate aceasta poate fi alimentarea cu apă, gaze sau electricitate, colectarea gunoiului sau zona verde etc. Problema este că publicul nu are cum să-și exprime agenda publică și temele locale altfel decât în cercetări calitative și cantitative. Dacă nu există aceste cercetări, nu există cunoașterea agendei publice. Iar politicienii propun adesea temele lor proprii, foarte îndepărtate de ceea ce dorește publicul. De aceea cercetătorii adevărați nu sunt iubiți de politicieni, care preferă sicofanți și yesmeni. Un cercetător spune că alba e albă și neagra e neagră, nu că neagra poate deveni albă dacă se cumpără spațiu la televiziune. Dacă ar fi fost așa Ceaușescu ar fi fost și acum la putere – avea televiziunea, radioul, presa scrisă, editurile, aparatul de propagandă. Și tot a sfârșit la zid...

 

PSD pare că și-a epuizat ciclul de viață și se îndreaptă spre forme diferite, probabil cu pondere mică în Parlament”

-Cercetările sociologice date publicității în ultima vreme o arată pe Viorica Dăncilă la mare distanță de scorul pe care îl are partidul, în timp ce domnul Tăriceanu are de patru ori scorul partidului în intențiile de vot. Cum se explică?

-IMAS măsoară de peste douăzeci de ani, lună de lună, încrederea în principalele personalități politice. Încrederea publicului este o componentă importantă a personalității publice, poate cea mai importantă. În cazul dnei Dăncilă, încrederea redusă este rezultatul faptului că abia după arestarea lui Liviu Dragnea a devenit prima figură formală și informală a PSD. Dna. Dăncilă are o cotă de recunoaștere publică foarte mică. Cu cât va deveni mai cunoscută, cu atât indicele de încredere va crește. Cât de mult – asta nimeni nu știe. De exemplu, dl. Dragnea este cunoscut de peste 90% din publicul elector, dar are o cotă de încredere minusculă. Oamenii îl știu, dar nu au încredere în dânsul. Și nu de azi, de ieri. Dl. Tăriceanu este cunoscut practic de întreg electoratul țării și are o cotă de încredere sub 30%. Cota sa de încredere a determinat o creștere a intenției de vot pentru partidul său în sondaje, însă când a venit proba alegerilor s-a văzut clar că partidul nu are structuri teritoriale care să sprijine imaginea relativ bună pe care dl.Tăriceanu o împrumută partidului său. Între intenția de vot măsurată de sondaje și votul efectiv se interpun structura organizatorică și tipul de campanie electorală. Poți pleca în campanie cu 10% și să termini la 4% sau poți pleca la 8% și să termini la 25% (cum a fost cazul lui C.V.Tudor).

- Opțiunile politice ale românilor s-au schimbat radical față de 2016. Cum vă explicați căderea PSD? - a ajuns la cel mai jos nivel din toate punctele de vedere, intelectual, profesional, moral.

- Nu aș spune că sunt schimbări radicale. Aș spune că au apărut semnele unor schimbări cu mare potențial. În primul rând, a crescut participarea la actul de votare, în special pe teritoriul țării. În al doilea rând, un partid mare, PSD, pare că și-a epuizat ciclul de viață și se îndreaptă spre forme diferite, probabil cu pondere mică în Parlament. În al treilea rând, au apărut partide noi, ambele generate ca platforme pentru lideri (Nicușor Dan-USR și Dacian Cioloș-Plus), dar care au înțeles destul de bine care sunt cerințele fundamentale ale electoratului român. Atât PSD, cât și PNL s-au spart de mai multe ori în ultimii treizeci de ani, numai că de data aceasta publicul a început să-și retragă încrederea acordată uneia dintre cele două structuri.

- Realist vorbind, au șanse Călin Popescu Tăriceanu sau Viorica Dăncilă sau altcineva de pe partea stângă a eșichierului politic să ajungă în turul al doilea al prezidențialelor?

- În momentul de față (mijlocul lunii august 2019) știm că dl. Klaus Johannis intră în turul al doilea pe primul loc, împreună cu dl.Dan Barna, pe locul al doilea. În turul al doilea, dl. Barna câștigă cu 52% la 48%. Dar mai sunt trei luni până la alegeri și se pot întâmpla multe. Dna Dăncilă nu are șanse să treacă în turul al doilea, orice alianță ar face. Victor Ponta și Liviu Dragnea au lăsat o moștenire cumplită socialdemocraților. Iar cei trei juriști de la fabricile de diplome (Florin Iordache, Eugen Nicolicea și Șerban Nicolae) au pe conștiință aproape un milion de votanți social-democrați, pierduți în mai puțin de trei ani.

- Dacă ne uităm la ultimii ani și cum s-au desfășurat lucrurile pare că alianța USR PLUS are atu-ul internetului, al rețelelor de socializare.

-S-a văzut la precedentele alegeri că i-a ajutat enorm. Lor ce șanse le dați? Rețelele de socializare, internetul în general, sunt noi mijloace de comunicare. În materie de alegeri a existat epoca presei scrise (când un articol de ziar făcea un președinte), apoi a radioului, telefonului, a televiziunii, acum a internetului. Toate sunt mijloace de comunicare, nu creatoare de conținut electoral. Dacă ai la dispoziție sute de canale de internet și tu transmiți basme despre statul paralel nu faci decât să-ți alienezi consumatorii de internet. Spre deosebire de secolul trecut, când o forță politică putea să controleze complet radio, telefonul, televiziunea, presa scrisă, internetul nu poate fi cotrolat integral, deși poți să nu dai acces unei părți a populației la anumite canale de internet, cum se întâmplă în China sau în Coreea de Nord. De aici însă și până la a spune că „internetul câștigă alegerile” este cale lungă. Și neadevărată.