Numele lui Alexandru Arşinel este o prezenţă constantă în topurile de popularitate ale românilor. Acest lucru a fost confirmat încă o dată recent, când a fost desemnat câştigătorul categoriei „Actori“ în cadrul galei „Zece pentru România“, organizată de Realitatea TV.

Marele actor susţine că principalul factor care a contribuit la câştigarea acestui premiu a fost umorul. Nu întâmplător la „Zece pentru România“ sunt nominalizaţi în proporţie de 90% actori de comedie. Comedia îşi are rolul ei, iar la noi, nu degeaba se zice că „românul face haz de necaz“. „Nu mi-a fost uşor să iau acest premiu, cu toate că bucuria a fost foarte mare, pentru că ştiu că pe acel loc puteau să fie alţi 25-30 de actori mari din România. A fost votul publicului, şi acest lucru m-a încântat cel mai mult, pentru că în viaţa mea de artist nimic nu contează mai mult decât susţinerea publicului.“ Publicul are ultimul cuvânt Nimeni nu s-ar fi gândit că un actor de talia lui Alexandru Arşinel are nevoie în permanenţă de confirmare din partea publicului, de reacţii pozitive, pentru a şti că munca sa nu este în zadar. „Mă opresc oamenii pe stradă şi-mi spun: «Nici nu ştiţi cât vă iubim». Atunci apar în mintea mea multe întrebări. «Ce-am făcut eu pentru ei? De ce să mă iubească?». Probabil că astfel de lucruri m-au ţinut în priză tot timpul. Pentru că niciodată nu m-am mulţumit cu ce-am făcut.“

Teatrul de revistă - o întâmplare Chiar dacă după terminarea Institutului de Teatru a ales să se dedice altui gen decât revista, întâmplarea a făcut ca după doi ani la Târgu-Mureş, unde a interpretat roluri importante, să vrea să revină în Bucureşti.

„În 1964 nu s-a dat concurs decât la Teatrul „Tănase“ şi am intrat cu gândul că peste un an sau doi mă voi transfera în alt teatru. Nu m-am mai transferat niciodată. Mi-a plăcut genul, un gen chinuitor, care te supune la încercări foarte mari, un gen în care trebuie să cânţi, să te mişti, să-ţi joci piesa în cinci minute cât e textul şi să reuşeşti să creezi o punte între tine şi spectator, pentru că în teatrul de revistă spectatorul devine principalul partener.“ „Nimic nu mi-a fost uşor“ În ochii unora, viaţa de artist, mai ales a celor care abordează teatrul de revistă, poate părea uşor boemă, presărată numai cu aplauze şi petale de flori. Însă Maestrul Arşinel afirmă că „toate au fost grele, nimic nu mi-a fost uşor. Nu mi-a fost uşor nici când am intrat la Institutul de Teatru, nici când am abordat, printr-o întâmplare, un gen nou - revista, nu mi-a fost uşor să încep parteneriatul pe scenă cu Stela, tot timpul au fost încercări grele, din care a trebuit să ies cu fruntea sus“. Alexandru Arşinel şi Stela Popescu erau răspunzători de provocarea unor hohote de râs într-o perioadă în care programul de la televizor dura câteva ore, iar sâmbetele şi emisiunile speciale de Revelion erau singurele modalităţi prin care oamenii îşi puteau descreţi frunţile.

La televizor se tăiau anumite elemente considerate „nepotrivite“ de regim, dar, în spectacole, lucrurile stăteau altfel.

Instaurarea autocenzurii „Nu o dată am fost cenzuraţi. Şi înainte, şi după Revoluţie. Cenzura a funcţionat permanent şi, la un moment dat, se instaurase autocenzura. La televizor se tăia, dar în spectacole mai dădeai drumul la unele lucruri. Spectacolele erau ca adevărate mitinguri la Grădina Boema şi se bloca strada de atâta lume care venea să asculte ce «şopârle» mai aruncăm, ce-a mai scris Puiu Maximilian, ce mai face Stela, ce mai face Arşinel. Era un loc unde se aduna lumea ca la Mecca. Veneau să îşi ia o gură de speranţă, o gură de oxigen, pentru a rezista unor vremuri foarte grele. Nu simţeam frica atunci. Nu ştiu de ce, actorul când ajunge pe scenă nu mai simte frica. Când vezi miile de ochi care se îndreaptă spre tine simţi o încărcătură şi un curaj imens.“ Umorul menţinut la un nivel înalt Astăzi nu se mai face umorul de altădată, însă nu înseamnă că este cu ceva mai prejos, doar că sunt mult mai mulţi cei care au această „misiune“, deloc uşoară de cele mai multe ori. Alexandru Arşinel susţine că românul gustă „umorul pe care i-l dai. De multe ori, e în stare să accepte orice. Aici intervine responsabilitatea actorului care apare în faţa lui: să nu coboare nivelul acceptabil. Publicul trebuie ridicat la nivelul verificat în timp al unui artist. Acel artist devine un fel de model, de simbol, poate fi copiat, imitat şi atunci trebuie să-i facem pe oameni să gândească, să imite la modul pozitiv anumite lucruri. Să nul coborâm la un nivel de limbaj suburban.“

Credibilitate Actorul îşi „justifică“ popularitatea prin faptul că spune ceea ce simte întotdeauna. „Zilele trecute, îmi spunea un amic că am intrat într-un sondaj dintr-ăsta pe locul cinci ca unul dintre cei mai credibili oameni din România. Asta înseamnă că eu nu păcălesc publicul, că nu-l duc cu vorba. CARTE DE VIZITĂ Discipolul lui Dem Rădulescu > Alexandru Arşinel s-a născut pe 4 iunie 1939 la Dolhasca, în judeţul Suceava. Şi-a petrecut o parte din copilărie la Iaşi, locul în care fusese mutat tatăl său, angajat al CFR > Urmează studiile medii la Iaşi, iar în 1958 dă admitere la Institutul de Teatru din Bucureşti. Îi are ca profesori pe Irina Răchiţeanu şi Ion Olteanu, iar ca asistent, pe Dem Rădulescu > Absolvă studiile Institutului în 1962 şi este repartizat la Teatrul din Târgu-Mureş > Din 1964, face parte din echipa de actori a Teatrului „Constantin Tănase“ CONSTANTIN TĂNASE Maestrul Tabloul celui care este considerat fondatorul teatrului de revistă românesc stă la loc de cinste în biroul lui Alexandru Arşinel.

FOTOGRAFII Familia alături Biroul este decorat şi cu fotografiile celor apropiaţi. „Sunt cel mai fericit om din lume. Am o nepoţică, pe Maria, şi un nepoţel, Adrian, de la copiii mei, Bogdan şi Alice. CONTINUITATE 30 de ani alături de Stela Popescu 

Din 1978, Stela şi Arşinel urcă împreună pe scenă, iar de ceva timp joacă într-un serial de comedie difuzat de Acasă TV. Cele trei decenii artistice ale celebrei perechi de actori vor fi sărbătorite cum se cuvine la anul. Colegii din teatru, echipa de conducere, s-au gândit să realizeze un spectacol intitulat „30 de ani împreună“, pe care să-l prezentăm publicului spectator la anul, mai spre toamnă, în care vom apărea noi, vor apărea tineri artişti din noua generaţie. E ca un fel de predare de ştafetă, dar noi încă nu ne lăsăm, şi vor fi invitaţi artişti care de-a lungul anilor au colaborat cu noi. Fără spectacole pe litoral La spectacolele de pe litoral au renunţat în urmă cu zece ani, din cauza neseriozităţii anumitor impresari sau a apariţiei unor noi modalităţi de a face lumea să râdă. „În ’97-’98, lucrurile s-au deteriorat în ceea ce priveşte spectacolele organizate pe litoral. Au început să se amestece manelele cu Vacanţa Mare şi cu alte «forţe artistice», care mie, personal, nu mi-au căzut bine. Începuseră să se deterioreze şi relaţiile noastre chiar cu impresarii, care nu mai erau suficient de corecţi. Mă enerva acea atmosferă şi am preferat să mă retrag şi să-mi găsesc alte soluţii de a întâlni publicul spectator. Nu trebuie să ne fie indiferent ce spectacole «bântuie» pe litoral, unde se adună mai toată populaţia ţării.“ „Trebuie să învăţaţi drumul spre Herăstrău“ În a doua jumătate a anului viitor, Alexandru Arşinel intenţionează să organizeze la Teatrul de Vară din Herăstrău o serie de emisiuni în colaborare cu o televiziune, pe care să le transmită în direct. „Oamenii vor trebui să înveţe drumul spre Herăstrău. Vom organiza spectacole, vor rula filme, vom face diferite coproducţii cu diferite instituţii de cultură, indiferent că e vorba de teatre, de televiziuni sau de agenţii particulare de impresariat. Vrem să dezvoltăm o zonă în care lumea să se simtă bine în timpul verii.“ INEDIT Inconfundabila voce a lui Baloo Actorul a fost ales pentru a realiza dublajul în limba română al mai multor filme de desene animate. El i-a dat vocea lui Baloo, simpaticul personaj din „Cartea Junglei“. Americanii de la Walt Disney au fost atât de încântaţi de prestaţia actorului, încât i-au propus să colaboreze şi la alte proiecte în viitor. Însă ceea ce le-a reproşat Alexandru Arşinel a fost faptul că s-a omis specificarea distribuţiei româneşti pe coperta DVD-ului cu desenele animate „Cartea Junglei“.

DIPLOME „Zece pentru România“ Pe unul dintre pereţi se află diploma de la gala „Zece pentru România“, însă este cea de la prima ediţie, din 2005, când a fost, de asemenea, nominalizat la categoria „Actori“. Alături se află diploma primită pe vremea când era preşedinte Ion Iliescu, prin care i se acorda Ordinul Meritul Cultural în Grad de Comandor.

Sfatul lui Arşinel „Să fiţi corecţi unii faţă de alţii“ Nu neapărat să vă iubiţi, dar să ţineţi unii la alţii. Să fiţi cât mai uniţi. Împliniţi-vă realizând ceea ce mi se pare lucrul cel mai important în viaţă- o familie. O ţară fără familii puternice e o ţară săracă. Faţa nevăzută

Sânge german > Actorul este pe jumătate neamţ, mama sa fiind de origine germană. „Sunt pe jumătate neamţ şi oricând aş fi putut să rămân înainte de Revoluţie în Germania. Mama mea era de origine germană, din Bistriţa- Năsăud şi exista acest privilegiu atunci.“ > „Nu vorbesc limba germană. Am trăit într-o perioadă când nici mama nu mai vorbea nemţeşte. Mama şi bunica mea au primit trimitere de deportare în Donbass (n.r. - Ucraina) şi tata, în disperarea lui de atunci, a intrat în partid şi aşa a scăpat-o. Şi nu s-a mai vorbit în casă nemţeşte.“ > „Era perioada când, cum spunea tata atunci când fluiera locomotiva, «iaca, rage vaca lui Stalin». Era perioada stalinistă, perioada foametei, perioada în care nu voiai să recunoşti că eşti de altă origine. Mă refer mai ales la nemţi, care au fost prigoniţi în România.“ > I s-au făcut oferte de a intra în diferite partide politice, însă le-a refuzat pe toate. „Odată intrat în politică trebuia să-mi schimb conştiinţa. L-am simpatizat foarte mult şi am fost alături de suferinţa şi de evoluţia politică a regretatului Corneliu Coposu.“