EXCLUSIV. Scenaristul a explicat pentru EVZ de ce nu şi-ar dori să se afle în pielea personajului principal din filmul "Marţi, după Crăciun".

Lungmetrajul "Marţi, după Crăciun", de Radu Muntean, a fost văzut de 7.952 de spectatori şi a obţinut 99,762.26 lei la box-office-ul românesc.

Alex Baciu, coautor al scenariului alături de regizor şi de Răzvan Rădulescu (au scris toţi trei şi "Boogie", şi "Hârtia va fi albastră", iar Rădulescu şi Baciu au colaborat la "Călătoria lui Gruber", de Radu Gabrea, şi la "Principii de viaţă", de Constantin Popescu, selecţionat într-una dintre competiţiile de la Festivalul de la San Sebastian), a vorbit pentru "Evenimentul zilei" despre dificultatea alegerilor protagonistului din film, Paul (Mimi Brănescu), despre "încercarea de a epura povestea de mari tensiuni epice" şi, nu în ultimul rând, despre vorbe, pistoale şi obiectivitate.

EVZ: Trei personaje, trei scenarişti. Te simţi mai "cu acte de proprietate" în privinţa vreunuia dintre ele sau ai afinităţi cu unul dintre ele? Alex Baciu: Felul în care ne împărţim munca la scenariu ne dă tuturor şansa paternităţii. Îmi plac toate personajele, încerc să le împumut tuturor ceva din mine, din experienţa mea, dar în acelaşi timp înţeleg că identitatea lor depinde de interacţiunea dintre ele. Pentru mine ele prind viaţă după ce s-au conturat situaţiile pe care le impune dramaturgia. Decizi, de exemplu, că Paul se va găsi faţă în faţă cu mama amantei sale (şi o potenţială viitoare soacră) şi asta, în economia filmului, îl plasează deja undeva. Îţi dă şansa să îl priveşti cu un fel de empatie duioasă.

O răspântie de drumuri necartografiate

De ce aţi optat pentru un protagonist atât de rezervat? Am mai auzit părerea asta, dar nu sunt complet de acord cu ea. Cred că atunci când discuţi, în limitele convenţiei realiste, despre oameni obişnuiţi care fac lucruri obişnuite există mereu riscul ca şi personajele să pară aşa: obişnuite sau lipsite de eroism. Totul se trage, cred, de la încercarea noastră de a epura povestea de mari tensiuni epice. Rămâne însă un om confruntat cu o problemă deloc uşoară, se găseşte la o răspântie de drumuri necartografiate. Un loc în care discursul moral e dificil de aplicat. Nu aş vrea nicio clipă să fiu în pantofii lui Paul.

Cât de dificil a fost de scris prima secvenţă a filmului? Au existat replici care au căzut la "montaj"? A fost dificilă prima secvenţă tocmai din cauza asta, că a fost prima. Sunt lucruri pe care trebuie să le setezi foarte clar şi, în acelaşi timp, nu vrei ca secvenţa să devină prea expozitivă. Spectatorul e de obicei foarte atent la tot ce se întâmplă la început, până la plot point, dar există riscul să îl plictiseşti şi atunci îl pierzi. Trebuie să îl pui în temă fără a fi nici abscons, nici redundant. E un joc de decizii ciudat, care îţi impune de multe ori ca în sec venţele de început să alegi compromisul cel mai mic. Nu îmi place să vorbesc de lucrurile care au ajuns în coşul de gunoi. Pot doar să spun că, într-o primă variantă, secvenţa de început era mult mai lungă. Am decis la un moment dat să o rupem în două şi să plasăm finalul ei, uşor modificat, mai târziu.

Adulterul şi pistolul

Legătura dintre adulter şi thriller e foarte veche. De ce aţi mizat pe un tratament clinic al celui dintâi? Dintr-un fel de obligaţie faţă de ceea ce ne-am propus atunci când am decis să scriem povestea asta. Ne atrage pe toţi trei să discutăm în cheie realistă tocmai despre aparenta simplitate a situaţiilor. Ca să-şi rezolve problemele, oamenii folosesc mai rar pistoale şi mult mai des vorbe.

Dacă ar trebui să defineşti estetica lungmetrajului "Marţi, după Crăciun" în trei fraze, care ar fi ele? Dacă ar trebui să fac asta, aş dori să mă abţin. Îmi asum că rolul meu se încheie atunci când scenariul ajunge la varianta finală. De atunci încolo, e exclusiv responsabilitatea regizorului. Nu vreau să crezi că nu îmi pasă, dar nu vreau să intru pe felia lui. Devin, atunci când mi se permite, un observator discret al repe tiţiilor şi al filmării, văd mai mereu prima variantă de montaj şi încerc să fiu cât mai obiectiv cu produsul final. Pentru mine e foarte sănătos aşa.

TRASEU INTERNAŢIONAL

Reacţii de peste Ocean

"Marţi, după Crăciun" a avut premiera internaţională la Festivalul de la Cannes, în secţiunea "Un Certain Regard", şi a început să ruleze în cinematografele din ţară pe 17 septembrie.

11 zile mai târziu, lungmetrajul a putut fi vizionat la New York, în cadrul celei de-a 48-a ediţii a festivalului de la Alice Tully Hall. Pe 8 octombrie, filmul lui Radu Muntean are o proiecţie la Chicago, fiind inclus şi în secţiunea competiţională a Chicago International Film Festival. De altminteri, SUA este ultimul dintre cele 14 teritorii în care a fost achiziţionat lungmetrajul. Reacţiile criticilor americani la filmul care îi are în rolurile principale pe Mimi Brănescu, Mirela Oprişor şi Maria Popistaşu au fost pozitive în unanimitate. Pe site-ul de profil "indieWIRE", Benjamin Mercer apreciază că "este chinuitor să vezi cum o căsnicie de 10 ani explodează din interior aproape instant" şi că filmul este "un studiu de personaje care au internalizat imperativul oferitului cadourilor de sărbători ca pe o formă de panică".

"«Marţi, după Crăciun» confirmă că unele dintre cele mai mistuitoare filme făcute astăzi despre condiţia umană vin direct de la Bucureşti", îşi încheie textul criticul Rob Christopher, de la "The Chicagoist".