După cum spuneam, proteste individuale au mai existat. Aleksei Navalnîi a valorificat cu precădere tendința de majorare a vârstei de pensionare, iar presiunea publică a făcut ca guvernul rus, în primul rând Vladimir Putin, să dea înapoi. Conflicte de muncă au mai fost înregistrate ca și proteste față de un lider local sau altul. Noutatea pe care o realizează acum protestele de la Ekaterinburg vine din abordarea ca acțiune colectivă a protestului și evoluția către un proto-Maidan după model ucrainean, cu prelungirea, și la această oră, a protestelor.

Ce s-a întâmplat? În Ekaterinburg, oraș industrial cu 1,5 milione de locuitori din centrul Rusiei, înspre Ural, al patrulea ca mărime din Rusia, a existat o catedrală a Ecaterinei cea Mare, împărăteasa care i-a supraviețuit și succedat lui Petru cel Mare, văduva sa. Catedrala Sfânta Ecaterina a fost rasă din oraș în 1930 de către bolșevici. Acum revenirea naționalismului velicorus cu amprentă pan-ortodoxă slavă a făcut ca să existe dorința de a înălța catedrala în oraș, doar că nu pe aceeași locație, ci a fost identificat un parc pe malul apei unde să fie ridicată, prin finanțarea a doi oligarhi locali ai lui Putin, Igor Altushkin și Andrey Kozitsyn, cu bani făcuți din afaceri cu cupru. Cei doi ctitori, susținuți de Biserica Ortodoxă Rusă, urmau să construiască catedrala pe malul râului Iset. într-o dioceză care are deja în oraș și în împrejurimi 312 biserici funcționale,

Această schimbare i-a înfuriat pe locuitorii din Ekaterinburg, care au ieșit în stradă. Mai exact în parc, dărâmând gardul pus de investitori, care urmau să adauge o clădire de locuințe și un spațiu comercial lângă biserică, pentru a-și scoate saftaua. Ce a urmat a fost de negândit pentru Rusia lui Putin: la 13 mai, oamenii au distrus gardul ce-i priva de intrarea în parc, de plimbările pe malul apei. Ei au fost urmăriți prin parc de luptătorii privați ai academiei de arte marțiale a lui Altushkin, inclusiv starul internațional de lupte MMA, Ivan Shtyrkov. Bătăușii doreau să-i prindă, să-i bată și să-i ducă a poliție. Dar ziua următoare, pe 14 mai, protestatarii au revenit cu mile, iar autoritățile au arestat 30 dintre ei. În atari condiții, lumea, de obicei, se retrage. Nu a fost cazul. Deși gardurile au fost întărite cu beton, noi valuri de proteste au dărâmat din nou gardul și s-au bătut cu poliția, și câteva zeci au fost arestați. Violența și persistența protestelor, pentru o cauză care, altădată, ar fi fost de neimaginat să stârnească atâtea emoții la o populație atât de obedientă și țintă a propagandei oficiale, au creat probleme din nou. Și tocmai îndărătnicia populației de a reveni când privații și oficialii reacționează în forță a fost un lucru nou. Ca și faptul că se ridicau împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse, altfel o instituție extrem de respectată și ascultată.

Dar poate cea mai mare problemă a venit de la coeziunea și reacția comună, colectivă, care a făcut ca protestele să persiste și azi: dacă până acum oamenii mai revoluționari reacționau individual, la chemarea lui Navalnîi sau la convocări pe internet, de această dată în stradă nu au ieșit numai tineri, ci oameni de toate vârstele, unii extrem de conformiști și deloc înclinați spre aventură, oameni care nu se cunoșteau între ei dar au devenit solidari și au adoptat tactici comune, în momente de criză și de protest major, fără coordonare. Aceasta a fost schimbarea majoră a proto-Maidanului care a determinat acțiunea președintelui Putin. Inițial, purtătorul său de cuvânt, Dmitri Peskov, a susținut că e o chestiune locală, ce nu depinde de Putin. Totuși joi, 16 mai, scandalul a aterizat chiar pe masa președintelui, pentru a evita escaladarea. Când o afacere locală ajunge pe masa lui Putin, treaba e complexă, iar autoritățile locale își pot face deja bagajele. După ce a avut o glumiță de conjunctură – dar ce, sunt atei? – Putin a redevenit sobru când afacerea s-a încălzit. A cerut organizarea unui referendum care să decidă ce se va întâmpla cu construcția, pentru că o biserică trebuie să unească, nu să dividă, iar părerea localnicilor e importantă. Primarul a oprit imediat construcția și totul a rămas la organizarea unui referendum.

Tendința de a rezolva o problemă locală – cu relevanță pentru Biserică și pentru oligarhii lui Putin – pe bază de referendum, e un pas major înainte pentru democrația rusă și un regres pentru autocrația putinistă. E adevărat că președintele încă nu e vizat, dar implicarea sa presupune deja că e ultima referință a locuitorilor din Ekaterinburg. Peste el nu mai există recurs. Iar varianta referendară împinge spre un precedent periculos pentru Rusia, pentru că aici majoritatea va dicta.

Sondajele arată că 52% din populație nu dorește construcția catedralei iar doar 28% susțin acest fapt. Anularea unor asemenea decizii din cauza protestelor e mai gravă decât lansarea unui Maidan la Ekaterinburg: e o abdicare asumată a autorității – la cererea lui Putin, dar mai ales conform votului popular. Mai grav este însă că Putin nu s-a oprit, și a mai intervenit o dată, probabil la impulsul oligarhilor plătitori. El a nuanțat decizia inițială și a anunțat că, în caz că referendumul arată dezacordul populației, catedrala să fie construită totuși așa cum a fost planificată, iar constructorii să planteze copaci și să facă un parc altundeva. Însă această perspectivă va enerva și mai mult comunitatea, care va ști că păcăleala și susținerea afacerilor oligarhilor contra cetățenilor este asumată direct de Putin. Iar de aici la proteste împotriva președintelui rus nu mai e decât un pas. Pe care rezultatul referendumului și mobilizarea publică îl pot face ușor, iar evoluția protestului să meargă deja pe spațiul politic. Un adevărat Maidan, ca-n piața centrală a Kievului, după refuzul semnării Acordului de Asociere a Ucrainei cu UE și lansarea represiunii asupra cetățenilor ce protestau pașnic.

 

Te-ar putea interesa și: