Avem două scenarii în faţă. Probabilitatea ca Erdoğan să câştige este mult mai mare, însă să ne uităm la cele două opţiuni pentru ţară: În cazul în care Erdoğan va câştiga Turcia va fi condusă încă 5 ani fără ca echilibrul Palatul Prezidenţial-Parlament să fie afectat, va exista stabilitate. Acest tablou de stabilitate se va reflecta ca o forţă atât în politică, cât şi în politica externă şi economie, scrie sabah.com.tr.
În politica internă, în afară de conflictele obişnuite dintre partide, nu se va înregistra o evoluţie care să afecteze mersul ţării. Astfel, Turcia care de la pandemie şi până la războiul dintre Rusia şi Ucraina a reuşit să menţină solide echilibrele interne în timpul a numeroase crize, va înregistra şi mai puţine prejudicii din crizele asemănătoare ce se vor declanşa pe viitor. Ba chiar va putea analiza şi posibilitatea de a "transforma crizele în oportunităţi”, scrie sabah.com.tr.
Din punctul de vedere al politicii externe, rolul nostru de mediator între Rusia şi Ucraina va continua, rol ce reprezintă unul dintre cele mai importante capitole. Astfel, la fel ca în acordul privind exprotul de cereale, vom continua cu succes să fim un element care apără lumea de crizele economice şi vom continua să creştem cifrele exporturilor noastre. De la continuarea rolului nostru aflat în ascensiune în industria de apărare la problema aderării Suediei şi Finlandei la NATO, de la rezistenţa noastră faţă de Grecia şi până la continuarea operaţiunilor noastre transfrontaliere, rămân încă prezente numeroase acţiuni de politică strategică.
Alegeri în Turcia
Din punct de vedere economic, cei care susţin un scenariu dezastruos în cazul în care va câştiga Erdoğan ar trebui să-şi aducă aminte de disputele dintre cei şapte parteneri, în primul rând de divergenţele cu Akşener, chiar înainte de a fi ales Kılıçdaroğlu, şi astfel aţi înţelege care va fi viitorul acestei ţări. Numai că în Parlament Alianţa Populară are majoritate, însă dacă Kılıçdaroğlu ar fi devenit preşedinte, ar fi întredeschis uşa şi altor crize guvernamentale. De exemplu, Kılıçdaroğlu nu îşi va respecta promisiunile făcute. De exemplu, ar fi retras trupele noastre din Siria. Pentru că Alianţa Populară nu va permite acest lucru, va aproba autorizările care vor fi solicitate. Opoziţia nu va putea respecta promisiunea de "a permite emiterea de decrete cu putere de lege" , Parlamentul se va opune acestui demers. De asemenea, nu se ştie cum îşi vor respecta promisiunea de a-i elibera pe Selahattin Demirtaş şi Osman Kavala, vor face presiuni asupra tribunalelor sau în alt mod, nu este clar. Dar este sub semnlul întrebării şi cât va ţine cont justiţia de un preşedinte al sistemului administrativ.
Cel mai important lucru în cazul în care Erdoğan va câştiga va fi evidenţierea clară a faptului că în această ţară opoziţia stă la aceeaşi masă cu HDP (Partidul Democratic al Popoarelor, pro-kurd-n.trad.) şi că închide ochii la metodele ilegale ale FETÖ (Mişcarea Gülen-n.trad.), ceea ce va determina o înfrângere zdrobitoare. Astfel că, oricine va veni în fruntea opoziţiei după Kılıçdaroğlu, nu va putea face niciun pas fără să ia în calcul această realitate. Adică, opoziţia va fi obligată să-şi însuşească o linie mai naţionalistă.
În cazul în care va câştiga Erdoğan, va trebui să dispară mentalitatea de umilire a anumitor segmente ale societăţii, de la cei afectaţi de cutremure până la cei religioşi. Calea păcii sociale nu constă în a distribui clipuri video despre "Aleviţi, kurzi" etc. sau inimioare; trebuie să se înţeleagă că un slujbaş care nu se consideră superior poporului a trecut prin politică.
Adică, din ce unghi aţi privi, în cazul în care va câştiga Erdoğan, va câştiga Turcia, mai scriu jurnaliștii de la În cazul în care câştigă Erdoğan. (Rador)