Cum aleg ELITELE MONDIALE PREȘEDINȚII MARILOR DEMOCRAȚII. Cazul EMMANUEL MACRON. Istoria ALTFEL decât o înveți la școală
Editura Evenimentul si Capital

Cum aleg ELITELE MONDIALE PREȘEDINȚII MARILOR DEMOCRAȚII. Cazul EMMANUEL MACRON. Istoria ALTFEL decât o înveți la școală

Autor: | | 1 Comentarii | 5728 Vizualizari

Alături de Angela Merkel, Emmanuel Macron este, fără îndoială, marea speranță a elitei mondiale că lucrurile vor reveni la normal în Uniunea Europeană.

De altfel, inițiativele tânărului președinte al Franței sunt lăudate și susținute în totalitate de George Soros. Dincolo însă de afinitățile politice dintre cei doi, se pare că sunt multe alte aspecte care îl leagă pe liderul francez de marea finanță.

Cariera sa profesională și politică s-a intersectat de foarte multe ori cu a marilor bogați ai lumii. Ba, mai mult, unii spun că tocmai aceste contacte l-au ajutat să devină președinte

Deși nu avea mare pregătire în domeniu și nici experiență, în 2008, Emmanuel Macron a devenit bancher de investiții pentru Banca Rotschild și i s-au pus averi la dispoziție. Ca bancher, acest Mozart al sferei financiare, cum îl numește presa franceză, a avut contacte cu managerii marilor corporații internaționale, spre exemplu Peter Brabeck-Letmathe, fostul CEO al celei mai mari firme de ciocolaterie și produse alimentare.

Tranzacția, cifrată la 9 miliarde, a fost o uriașă lovitură pentru tânărul bancher. Imediat au început să i se deschidă toate ușile. A devenit bun prieten cu Pierre Berger, proprietarul celei mai mari părți a acțiunilor prestigiosului ziar „Le Monde”, nimeni altul decât „soțul” celebrului designer Yves Saint-Laurent.

Această prietenie i-a fost de un real folos în campania prezidențială, când „Le Monde” l-a susținut printr-o campanie dură, atât împotrica lui Marine Le Pen, cât și a lui Fillon. Dar să ne întoarcem la cariera profesională a președintelui francez. Când a părăsit Banca Rotschild, Macron a devenit direct secretar general adjunct al președintelui francez și, mai apoi, ministru al Economiei și Finanțelor.

Macron a vândut aeroportul din Toulouse-Blagnac Chinei, dând asigurări că această tranzacție nu va duce la privatizare. În mai puțin de un an, însă, exact asta s-a întâmplat. Cam în același timp, tehnocratul Macron a promovat preluarea corporației SFR de grupul Altice, al lui Patrick Drachi. În afacere a fost implicat și Bernard Murad, care a devenit mai apoi o figură importantă în campania prezidențială. Tranzacția SFR s-a dovedit un succes, mai puțin pentru angajați, care au plecat cu miile în șomaj.

În 2016, ministrul Macron s-a întâlnit cu șefii start up-urilor franceze din Las Vegas. Vizita a fost organizată de un alt vechi amic din timpurile când era bancher, Yannick Bollore. A demisionat însă la timp (august 2016) din cabinetul puțin popular al președintelui Hollande, iar în noiembrie și-a anunțat candidatura.

Cu toate aceste detalii din trecutul său, plus faptul că a fost ministrul unuia dintre cei mai blamați președinți ai Franței (Francois Hollande), Emmanuel Macron a pozat în campania electorală prezidențială în „Albă ca Zăpada”, candidatul anti-sistem venit să înnoiască vechile partide ale establishmentului.

Sprijinul presei, al minorităților de toate felurile, dar mai ales faptul că rivala sa era o extremistă, l-au făcut să câștige. Poate și banii au avut importanța lor, pentru că, deși mișcarea lui „En marche” nu a primit bani de la stat, candidatul Macron a avut la dispoziție pentru campanie nu mai puțin de 17, 5 milioane de euro. Un mizilic, pentru un politician cu asemenea prieteni.

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 1



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate