Deși pare o poveste demnă de un film psihologic, este vorba de o realitate din perioada tulbure a segregaționismului din Statele Unite. Venda Byrd (75 de ani) nu purta acest nume după ce s-a născut, în septembrie 1942, în orașul Converse (Texas). Părinții ei biologici, Earl și Daisy Beagle, au botezat-o Jeannette.

Destinul ei a luat o întorsătură tragică. Tatăl, Earl, și-a abandonat familia un an mai târziu iar mama sa a fost victima unui accident grav de troleibuz, după care nu a mai putut să se ocupe de cei zece copii ai familiei.

Ulterior, Jeannette, cel mai mic dintre copii, a fost plasată de către autoritățile din statul Missouri în grija unei familii. O familie de negri. Ray și Edwinna Wanger, doi afro-americani cu o bună situație materială, care trăiau în Newton (Kanasas) au adoptat-o pe Jeannette și au decis să o numească Verda Ann Wagner. Noii ei părinți au crescut-o astfel încât să creadă că este afro-americană, și nu fetița unor albi. Luni, Verda Byrd a afirmat pentru postul Kens-Tv că „mama sa adoptivă, Edwinna Wagner, nu i-a spus în tot acest timp că a adoptat un copil alb”.

De altfel, Verda a fost tot timpul considerată o fetiță de culoare cu pielea foarte deschisă. Abia în 2013, Edwinna Wagner i-a dezvăluit că a adoptat-o, dar nu i-a spus mai mult despre adevărații ei părinți.

Mergeam la marșurile lui Luther King

Așadar, Verda și-a petrecut toată copilăria în cultura afroamericană. „Mama mă ducea la un salon de coafură african, am crescut participând la marșurile organizate de Martin Luther King, cu bucătărie africană”. Dar, decenii mai târziu, Venda Byrd, care trăiește acum tot în Converse, a descoperit că părinții ei biologici erau, de fapt, albi.

Fapt atestat de documentele autorităților din Missouri care au indicat clar că Daisy și Earl Beagle sunt părinții doamnei Verda Byrd. „Sunt albă sau negresă?”, s-a întrebat Venda într-un interviu difuzat săptămâna aceasta la Kens Tv. Dar tot ea a adăugat: „Aceasta nu prea are importanță pentru mine, pentru că eu nu mă schimb”. Mai mult, ea afirmat în platou că „Jeannette Beagle nu corespunde, nu se potrivește cu Verda Byrd. Jeannette Beagle nu are educație, Jeannette Beagle nu a fost niciodată la școală”. Verda Byrd a scris o carte, intitulată „Seventy Years of Blackness”, despre această stranie situație, povestindu-și viața și căutările adevăraților ei părinți.

Din păcate, nu i-a mai găsit. În schimb, în anul 2014, și-a găsit frații și surorile biologici. Una din surorile ei, Debbie Romero, care locuiește în Dallas, a declarat că „Verda putea avea pielea și violetă, important și minunat este că neam găsit sora pierdută”. Dar, potrivit lui Verda Byrd, relațiile cu surorile s-au răcit după ce una dintre ele a pronunțat „cuvântul acela” care începe cu „n” (nigger)

Mamele fac și lucruri inacceptabile

„Acum, când am primit aceste informații, mi s-a spus că, poate, Daisy nu a fost cea mai dreaptă mamă. Poate că atunci când mamele sunt disperate să le ofere ceva copiilor ele pot face uneori și lucruri inacceptabile”, a declarat Verda. Totuși, deși a crescut ca unic copil al familiei Wagner în timpul perioadei segregaționiste din Statele Unite, ea a declarat că nu a fost victima unei discriminări rasiale. „În orășelul nostru Newton nu exista segregare. Și nimeni nu m-a derajnat că tenul meu era mai deschis”, a spus Verda.

În octombrie 2013, după decesul părinților ei adoptivi, Verda Byrd a găsit documentul de adopție în care era scris numele său de naștere. Cu cât își cerceta mai amănunțit trecutul, cu atât era șocată de faptul că apartenența sa etnică nu era deloc cea pe care o credea. „Pe fiecare document scria că sunt albă, a fost zdrobitor, șocant, la început”.

 

Precedentul unei activiste care se dădea negresă

Se pare că părinții lui Verda au decis să-i spună adevărul pe fondul unui scandal în Statele Unite: cazul activistei Rachel Dolezal, o femeie de 37 de ani care a venit, în statul Washington, la conducerea National Association for the Advancement of Colored people (NAAVP), una din asociațiile istorice pentru apărarea drepturilor afro-americanilor. Sub conducerea ei, au avut loc multiple acțiuni care au ținut prima pagină a ziarelor americane: manifestații contra violențelor polițienești, susținerea mișcării „Black Lives Matter”, etc. Comunitățile de culoare sărbătoreau „o nouă figură a mișcării pentru drepturile civile”. Totul s-a năruit când, la insistențele presei, Rachel a recunoscut că a mințit: nu era afro-americană, așa cum pretindea, ci albă.

 

 

 

Te-ar putea interesa și: