Un savant rus, Ivan Antonovici Efremov, autor de SF-uri celebre, de fapt, de popularizare a ştiinţei, (Nebuloasa din Andromeda, Timpul Taurului, Coroana Neagră, Umbra Dinozaurului, Iurta Corbului, Lacul duhurilor de munte, Cor Serpentis etc) spunea că machiajul este indispensabil umanității şi că este semn de civilizaţie - dădea ca exemplu o comunitate îndepărtată de fiinţe raţionale, foarte înaintată tehnologic, de pe Cor Serpentis. O civilizaţie care se dezvoltase pe o planetă cu atmosferă de fluor, în locul oxigenului. Ca să compenseze lumina albăstruie, caracteristică, femeile şi bărbaţii din Inima Şarpelui, care semănau surprinzător de mult cu oamenii de pe Terra, foloseau un machiaj cu nuanţe de portocaliu, "care sublinia calităţile şi ascundea imperfecţiunile"!
Tot Efremov, savant enciclopedist, policalificat, arată că frumuseţea este universală şi respingea teoria monştrilor veniţi din spaţiu şi timp. El, la fel ca şi Biserica spunea că singurul tip de fiinţă evoluată, raţională, este cea de tip uman, în tot Universul: "Dumnezeu L-a făcut pe om după Chipul şi asemănarea Sa!" Să ne reamintim că şi Vaticanul a recunoscut că „mai există oameni în Univers”. Nu extratereştrii, nu monştrii – oameni! Fiinţă bipedă, cu simetrie faţă de o axă verticală, cu organe de simţ dipuse în punctul cel mai înalt, şi posibilitatea de control fin și mişcare a obiectelor şi deplasare rapidă. Efremov face, în „Coroana neagră”, un roman foarte bun, astăzi uitat, o teorie fabuloasă asupra conceptului frumuseţii umane. Şi a îmbinării frumuseţii cu utilitatea. Am cartea undeva prin bibliotecă, odată şi odată o s-o găsesc! Şi mai subliniază încă odată că îmbrăcămintea şi mai ales machiajul trebuie să acopere imperfecţiunile trupului şi feţei şi să sublinieze calităţile.
Recomandările noastre
