INTERVIU. După trei ani de parlamentarism, Adriana Săftoiu înclină spre consultanţă. Spune însă că nu şi-a găsit candidatul.

PNL ar fi reuşit un scor mult mai bun singur. Crin Antonescu ridică la nivel de filozofie de partid propriile umori. Actualul legislativ este o maşinărie de vot sau de schimbat replici de cartier, iar politicienii sunt meşteşugari de metafore. Dezamăgită de Parlament, dar şi pe fondul divergenţelor de opinii cu liderul de partid, Adriana Săftoiu spune, într-un interviu acordat "Evenimentului zilei", că ar da parlamentarismul pe consultanţă. Ce şanse au femeile în politică? Dacă aţi fi fost bărbat credeţi că aţi fi avut o altă funcţie, un alt urcuş în politică? Subiectul acesta e prea des tratat în şabloane. Şi de o parte şi de alta. Femeile au mai multe şanse decât acum 10 ani. În acelaşi timp, femeile din politică au făcut prea puţin pentru a convinge electoratul că pot fi mai competitive, mai pregătite pentru a deţine funcţii de mare calibru.

În mentalul colectiv se păstrează percepţia că politica e rezervată bărbaţilor. Partidele promovează femei la limită. Priviţi cu atenţie candidaturile pentru CJ sau pentru primăriile marilor oraşe. Nici o femeie. Nu cred că un partid, dominat desigur de bărbaţi, nu ar promova o femeie dacă ar şti că le aduce voturi.

Cât timp, noi, femeile, nu am reuşit să convingem electoratul, nici partidele nu se vor risca pe mâna noastră. Nu cred că am găsit cel mai bun ritm şi cel mai bun mesaj. Suntem copii, mai mult sau mai puţin reuşite, ale bărbaţilor din politică. O copie rămâne doar o copie. Originalul se lasă aşteptat. Avem atuuri, calităţi, dar nu reuşim să facem diferenţa. Dar de pe scena noastră politică care vi se pare că ar fi femeia care a reuşit? Elena Udrea cum e văzută? Cu siguranţă, are cea mai mare notorietate dintre femeile din politică. Nu e suficient pentru a convinge, dar evident nu poate fi negată notorietatea doamnei Udrea. Mona Muscă rămâne prototipul femeii de succes, dar şi al marii ratări. Merită un studiu de caz.

Cum a evoluat PNL sub Crin Antonescu? Sondajele arată că USL se află în faţa actualei puteri. E relativ firesc când ai ca adversar o guvernare care are o singură viziune: austeritate. Nimic despre progres şi dezvoltare. Dar alegerile sunt în 2012 şi de abia atunci vom şti care e adevărul. Rămân însă la opinia că PNL ar fi făcut un scor mult mai bun singur şi că asta ne-ar fi permis într-adevăr să fidelizăm un electorat de dreapta. Vă mai regăsiţi în PNL-ul de acum dat fiind ultimele conflicte dintre dvs şi Crin Antonescu? Eu le percep ca divergenţe de opinie. Ce e trist e că domnul Antonescu ridică la nivel de filozofie de partid propriile umori. Altfel, nu pot pricepe de ce aş fi un subiect la o întâlnire cu zeci de primari care au probleme serioase cu o guvernare care direcţionează banul public discreţionar. Încă mai am naivitatea de a crede că divergenţele de opinie cu preşedintele partidului nu înseamnă o divergenţă cu toţi colegii mei de partid.

Ca parlamentar liberal consider că nu am multe motive să mă simt ultima pe listă, de la prezenţă până la initiaţive legislative, până la activitatea în comisii. Aş putea remarca faptul că domnul Antonescu şi-a amintit CV-ul meu care îl include pe Traian Băsescu în momentul în care am avut opinii diferite. Dar nu l-a deranjat când l-am votat şi susţinut.

Dar dacă ştiaţi cum vor evolua lucrurile în PNL în momentul în care aţi hotarât să intraţi în acest partid, aţi fi luat o altă decizie? Opţiunea mea pentru dreapta nu a fost o opţiune din 2008. În 1990, eram studentă în anul II a Facultaţii de Filologie, eram generaţia "Marian Munteanu", iar simpatiile celor care eram în Liga Studenţilor erau împărţite între ţărănişti şi liberali, iar opţiunea mea a fost încă de atunci pentru PNL.

Drept urmare, în 2008, am luat o decizie foarte asumată de a mă înscrie în PNL. Nu mă aşteptam deloc ca lucrurile să fie liniare, unitare. Politica e o negociere şi implică anumite compromisuri. Dar dacă te respecţi, niciodată nu faci compromisuri cu principiile la care aderi. Dar care este atmosfera în partid, pare că în afară de Crin Antonescu şi apropiaţii lui nimeni nu mai are voie să vorbească, aşa este? Nu. Din punctul acesta de vedere este o imagine falsă. Că foarte puţini vor să spună ceea ce gândesc, asta este deja opţiunea lor, dar nu înseamnă că nu poţi să te exprimi. Că domnul Crin Antonescu are reacţiile pe care le are, e alt aspect care ţine până la urmă de profilul omului, dar nu înseamnă că nu pot să-mi exprim punctul de vedere. Aţi fost de foarte multe ori ţinta atacurilor lui Crin Antonescu. A existat o confruntare faţă-n faţă între dvs. şi Crin Antonescu? A existat, într-o Delegaţie Permanentă de la începutul anului. Eu vorbeam atunci despre o atitudine în cadrul partidului în timp ce domnul Crin Antonescu s-a limitat la a pune etichete. Această metodă a patentat-o deja domnul Băsescu, iar domnul Antonescu pare surprins când i se spune că aduce cu cel pe care îl consideră bun de suspendare. I-aţi facut lui Crin Antonescu vreun reproş între patru ochi? Nu mă raportez la domnul Crin Antonescu decât raportându-mă la decizii publice politice. Nu am făcut alt tip de reproş si nici nu mă interesează să fac asta. Să faci politică doar certându-te cu un om este o miză mult prea mică. Sau să reduc toată activitatea mea la un schimb de replici e prea meschin.

Dacă preşedintele PNL era în continuare Călin Popescu Tăriceanu credeţi că PNL ar fi fost mai sus decât este acum? Este foarte greu de spus. A fost o decizie luată de partid, asumată, vom vedea în 2012 cât de bună a fost decizia din 2009. V-aţi gândit vreodată să parasiţi partidul? Nu.

La nivel de partid a fost vreo şedinţă în care i s-a reproşat lui Crin Antonescu că lipseşte de la parlament, că nu este atât de vehement în criticile sale la adresa puterii aşa cum ar fi trebuit, nu este un adevărat lider de opoziţie? Eu personal nu ştiu de o asemenea şedinţă. Credeţi că va fi candidatul USL la prezidenţiale? Este atât de departe până în 2014, ori scena politicii va suporta modificări surpriză. Până în 2014, avem 2012: alegerile locale şi parlamentare, apoi mai vedem.

Dinu Patriciu mai are forţă să insufle în PNL o nouă grupare? Mie personal mi-e foarte greu să spun lucrul acesta. Ultima mea discuţie cu Dinu Patriciu a fost înaintea Congresului din 2010 atunci când s-a votat conducerea pe liste. Am avut o discuţie în contradictoriu. Domnul Patriciu susţinea varianta domnului Antonescu, listele. Eu, nu. Cei 35 de delegaţi ai organizaţiei Prahova au votat "pentru". Am fost singura din organizaţie care a votat împotrivă. Aceea a fost ultima mea discuţie cu domnul Patriciu.

Domnul Ludovic Orban spunea ca ar fi bine ca funcţia de premier să revină PNL-ului, că aşa ar fi mai bine pentru România. E nevoie de o maturizare a partidelor. E important să gaseşti omul cel mai potrivit şi cel mai bine pregătit pentru o asemenea funcţie. Ideal ar fi ca PNL să aiba cel mai bun om pentru funcţia de premier, aşa încât nici aliaţii să nu îl poată infirma. Ţuţea spunea că un prim ministru trebuie să poarte în geantă imaginea ideală a României spre care să te mişti asimptotic. Cine e acela?! Mi-am pus întrebarea, după trei ani de parlamentarism, cum şi ce anume ar determina schimbarea imaginii Parlamentului şi a clasei politice, implicit. Este evident că este cel mai slab Parlament. Este vizibil că se încalcă zilnic Regulamentul, că nu mai avem oratori, că nu există o retorică parlamentară serioasă şi argumentată, nu există dezbatere în Parlament. Suntem pur şi simplu o maşinărie de vot sau de schimbat replici de cartier între noi, meşteşugari de metafore, unele total jenante. O ţară nu se construieşte cu metafore. Întrebarea e cum ar putea Parlamentul să devină ceea ce scrie în Constituţie, cum ar putea avea oameni de bună calitate. Condiţia esenţială este ca partidele să işi facă cunoscute criteriile de selecţie. Cum selectezi oamenii pe care îi propui electoratului să-i voteze, ce condiţii trebuie să îndeplinească. Dacă trebuie să indeplinească condiţiile actuale, respectiv relaţia cu şeful de partid şi forţa financiară, atunci să o spunem cetăţeanului să ştie ce votează. Aţi ridicat această problemă la nivel de conducere de partid? Discut lucrurile acestea cu unii colegi. Ştiu, nu e suficient şi mă suspectez de o anumită blazare. Din păcate, prea des constat că e mai important să iţi asiguri încă un mandat, decat să încerci să schimbi cu adevărat lucrurile. PDL şi-a lansat noul cod de etică propus de Monica Macovei. Are nevoie şi PNL-ul de aşa ceva? Cred că fiecare partid în mod transparent ar trebui să anunţe criteriile de promovare. S-ar putea să auziţi criteriul "onestitate". Vreau şi eu să-mi definească un preşedinte de partid ce înseamnă să fii onest. Faţă de cine, de tine ca persoană, de principii, de principiile partidului. Devii membru de partid pentru că te regăseşti în principii, în ideologie, în program. Apoi, constaţi ca afară-i vopsit gardul, înăuntru leopardul. Veţi mai candida pentru un nou mandat de parlamentar? Trebuie să ai un ego puternic sau să crezi că nu mai ai nici o alta variantă ca să mai candidezi pentru ceea ce reprezintă acum Parlamentul. O butaforie. Sau să ai un spirit de sacrificiu teribil şi să te ambiţionezi spunând: voi determina schimbarea.

Vă gândiţi cumva să intraţi într-o cursă pentru alegerile locale? Nu, nu cred că sunt un om care să aibă aptitudini şi calităţi pentru zona administraţiei locale.

Vă gândiţi să vă întoarceţi la consultanţă? Nu mă pot lipsi de ticurile consultantului. De foarte multe ori, mă uit la apariţiile publice ale politicienilor din postura de consultant.

Pe de altă parte, nu îmi doresc sa fiu consultantul unui personaj care contabilizează succesul după numărul de apariţii în presă. Forme fără fond. Polticianul a ajuns robul imaginii şi imaginea se reduce la atât de puţin: numărul de apariţii la televizor sau în ziare. Pentru aşa ceva nu trebuie să fii mare strateg. Ajunge să ai bani şi să-ţi cumperi spaţiul. Doar şi presa e în criză.

Politicianul a devenit un fel de one man show, poate să ţină singur talk-showuri. Nici nu are nevoie de moderator, se descurcă foarte bine, de la cum să-şi pună lavaliera până la momentul în care anunţă pauza de publicitate. Când vorbeaţi despre faptul dacă mai merită să candidaţi pentru un fotoliu de parlamentar de partea cealaltă ce ar balansa? Culmea, tot consultanţa. Dar stau şi mă gândesc dacă am candidatul. Până acum, dacă banul ar fi fost singurul criteriu, aş fi putut să fac consultanţă politică. Din păcate, omul politic investeşte doar în campania electorală. Perioada dintre campanii se întreţine ieftin, cu bloguri sau cu un maraton. Fiecare parlamentar ar trebui să investească în echipe de experţi, să lucreze temeinic şi să exceleze într-un domeniu. Să aibă viziune şi să se ajute de experţi. Ce facem noi? Mergem la televizor şi ne dăm cu părerea despre toate. Ca să îl parafrazez tot pe Ţuţea: aflarea în treabă ca metodă de lucru la români. Eu rectific: la politicieni. Regretaţi că nu aţi rămas lângă Traian Băsescu? Nu, nu regret. Decizia a fost corectă. Citiţi şi:

• Micile războaie ale marelui Crin Antonescu
• Adriana Săftoiu: Crin Antonescu este vizibil refulat. Cum a reacţionat liderul PNL