Muzeul Albertina, din Viena, îl onorează pe Egon Schiele, unul dintre cei mai importanți artiști vizuali ai expresionismului, cu o expoziție revoluționară. Bazat pe un concept inițiat de Ciprian Adrian Bârsan, acesta preconizează o revenire a lucrărilor pierdute ale lui Schiele—cunoscute doar din fotografii alb-negru—grație abilităților artistice cutremurător de empatice ale lui Adrian Ghenie.
Un sfert din picturile lui Schiele sunt dirpărute
Aproximativ un sfert din picturile lui Schiele rămân dispărute până în prezent sau se știe că au fost pierdute sau distruse, în cea mai mare parte înainte de Al Doilea Război Mondial.
Circumstanțele exacte care înconjoară dispariția lor sunt încă un mister. Aceste imagini pierdute, care se învârteau în jurul unor teme grele precum moartea, sexualitatea, auto-reflecția, căutarea identității, distorsiunea, melancolia și credința, există acum doar ca fotografii umbrite.
Reîncarnarea, sursă de inspirație pentru Schiele
Proiectul „Egon Schiele: Picturi ale Umbrelor” îi ia pe spectatori într-o călătorie metafizică prin dizolvare și eventuală reîncarnare.
Lucrările denumite aici „Picturi ale Umbrei” simbolizează noaptea întunecată a sufletului în care indivizii se confruntă cu umbrele lor interioare, asemeni unui proces asociat cu concepte precum nigredo, tenebrositate și melancolie.
Adrian Ghenie urmărește să atingă o reinventare a nimicniciei
Prin metoda sa deconstructivă, Adrian Ghenie conferă acestor „Picturi cu Umbre” o nouă dimensiune care depășește cu mult simpla formă, transformându-le în manifestări vii ale spectrului cromatic, în timp ce estompează și granițele dintre realitate și abstractizare.
Adrian Ghenie / Sursa foto: dreamstime.com
În acest demers, el nu urmărește să urmeze un apel spiritual, ci mai degrabă să atingă o stare de euforie energetică. Ghenie creează „corpul imposibil” fără anatomie, o reinventare a nimicniciei.
Accentul în această nouă serie de lucrări este pus pe corpul uman și pe existență ca atare.
Corpul uman, mediul prin care Schiele transmite emoții
Schiele însuși a folosit corpul uman ca un mediu prin care să transmită stări emoționale și psihologice profunde și să pună întrebări legate de existența umană, sexualitate, moarte și spiritualitate.
Ghenie își asumă sarcina provocatoare de a nu doar resuscita aceste lucrări din lumea umbrelor, ci și de a le reîncarnare și revigorare fizică. Ideea aici este să ne abținem de la replicarea fizică a umbrelor lui Schiele și, în schimb, să oferim esența lor profundă cu o nouă întrupare imposibilă.