O afacere mult mai murdară decât răpirea și probabil lichidarea lui Jamal Khashoggi se ascunde dincolo de aparențele oferite de presa „mainstream”.
O analiză excepțională a lui Guy Millière pentru Dreuz.
Presa mondială relatează de mai bine de o săptămână, cu titluri de o șchioapă, despre dispariția sauditului Jamal Khashoggi. Acesta este prezentat ca un disident și un ziarist la Washington Post. Privite mai de aproape, lucrurile stau cu totul altfel.
Jamal Khashoggi, membru al unei puternice familii (unchiul său a fost puternicul negustor de arme Adnan Khashoggi, apropiată de Casa Saud, a deținut multă vreme funcții importante în Regat. A condus unul dintre primele trei ziare ale țării, Al Watan, a condus pentru scurt timp canalul de televiziune Al Arab, proprietate a prințului Al Walled bin Talal, a cărui mână dreaptă a fost, și a fot membru al serviciilor secrete saudite.
A fost un apropiat al lui Ossama Bin Laden (prezint o fotografie dintr-un ziar din 1988, unde poate fi văzut cu arma în mână alături de jihadiști recrutați de șeful Al Qaida) și deci apropiat de facțiunile islamiste care poartă jihadul în Afganistan și în alte țări.
A devenit membru al Frăției Musulmane, organizație catalogată drept teroristă în Arabia Saudită, și a început să cadă în dizgrație. Nu a avut totuși mari probleme, deoarece era protejat de Al Waleed bin Talal.
A afișat poziții ostile față de reorientarea țării, începută după summit-ul de la Riad din mai 2017 și după ce frâiele puterii au fost preluate de prințul moștenitor Mohammed bin Salman.
Când, pentru a-și impune planul, Bin Salman a procedat la un val de arestări pentru a-i anihila pe cei care îi puteau fi ostili și când în acest context a fost arestat Al Waleed iar cea mai mare parte din avere i-a fost confiscată, Khashoggi a fugit în Statele Unite, unde a primit permis de ședere după ce a obținut un contract de muncă la Washington Post, ziar de stânga, nu foarte atent pe cine angajează.
De atunci, a semnat mai multe articole foarte ostile la adresa mul Mohammed bin Salman, dar și, logic, foarte favorabile Frăției Musulmane. Nu și-a ascuns susținerea pentru „cauza palestiniană” și Hamas, care face parte din confreria Fraților Musulmani.
Potrivit tuturor informațiilor disponibile, a avut activități politice islamice și a fost implicat în acțiuni de destabilizare a lui Mohammed bin Salman.
Este rezonabil să ne gândim că Mohammed bin Salman a dorit să-l elimine, dar nu pentru că activitățile sa jurnalistice, ci mai degrabă pentru activitățile politice islamice și implicarea în acțiuni de destabilizare.
Lichidarea sa pe pământ american ar fi provocat un incident grav cu Washingtonul. Eliminarea în străinătate prezenta mai puține riscuri.
Turcia, fiind guvernată de Recep Tayyip Erdogan, el însuși foarte apropiat de Frații Musulmani, Jamal Khashoggi se simțea fără îndoială protejat. Dorința sa de a-și procura un document pe care regatul saudit nu a vrut să i-l trimită prin corespondență i-a fost fără îndoială fatală. Este foarte probabil că a fost torturat (pentru a fi făcut să vorbească) și că a murit.
Că Turcia urmărește să facă un mare tam-tam în jurul acestei afaceri este logic: Erdogan este la fel de ostil orientării pe care Mohammed bin Salman vrea să o dea Arabiei Saudite precum era Kashoggi.
Că Democrații din Statele Unite și Stânga mondială înțeleg să folosească această afacere pentru a contribui la destabilizarea lui Mohammed bin Salman este de asemenea logic. Democrații și Stânga mondială sunt „pro-palestinieni” și orbi față de ceea ce sunt Frații Musulmani. Mai mult, Democrații și Stânga mondială sunt foarte ostili liniei trasate la summit-ul de la Riad și la izolarea Iranului care decurge din ea.
Că Franța, Germania și Marea Britanie merg pe urmele Democraților și a Stângii mondiale și înțeleg să folosească această afacere pentru a contribui la rândul lor la destabilizarea lui Mohammed bin Salman este încă o dată logic: Franța, Germania și Marea Britanie sunt pe aceeași linie „pro-palestiniană” practicând o atitudine împăciuitoare față de Frații Musulmani și caută să protejeze regimul mollahilor din Iran.
Să-l prezinți fără încetare pe Jamal Khashoggi drept un disident și un ziarist al Washington Post este o minciună. Khashoggi nu a fost un disident, ci un islamist foarte radical, și nu era ziarist la Washington Post decât ocazional, când nu era ocupat cu activități mai nocive. Mai trebuie să adaug că scrierile sale arată că era de un anti-semitism virulent?
Cu certitudine, Mohammed bin Salman nu a eliminat un ziarist ci un agent de destabilizare islamist.
Campania contra lui Mohammed bin Salman comportă o parte de indignare legitimă (eliminarea fizică a unui opozant nu este o metodă democratică, pentru a nu spune mai mult) dar și o mare parte de indignare suspectă. A se indigna fără a dezvălui cine a fost Jamal Khashoggi este suspect.
A nu pomeni despre contextul geopolitic inerent acestei afaceri este foarte suspect. Summit-ul de la Riad a declanșat formarea unei alianțe de izolare a regimului iranian, o reformă profundă în Arabia Saudită, o abandonare a curentelor islamiste în țările arabe sunnite, o marginalizare a „cauzei palestiniene” și o apropiere între țările arabe sunnite și Israel pentru a face pași înspre o pace regională.
Acest plan se află în centrul doctrinei Trump pentru Orientul Mijlociu. Cei care vor să se debaraseze de doctrina Trump nu doresc aplicarea acestui plan, se înțelege de la sine.
Arabia Saudită este o monarhie absolutistă într-o lume musulmană brutală, iar Mohammed bin Salman știe că opozanții săi sunt gata de orice pentru a-l răsturna de la putere și a-l ucide. El guvernează cu o mână de fier, ca un monarh absolut musulman.
Este un aliat al lumii occidentale: ceea ce nu înseamnă că va face din Arabia Saudită o democrație occidentală (un lucru trebuie spus neapărat: dacă populația saudită ar merge la urne astăzi, ar vota fără îndoială pentru niște islamiști periculoși pentru securitatea lumii).
Donald Trump ar putea avea în vedere să recurgă la măsuri severe, pentru a reaminti că deciziile se iau la Washington, că sunt lucruri care nu se fac și că Mohammed bin Salman nu trebuie să creadă că totul îi este permis. Dar Donald Trump e foarte probabil că nu va renunța la contractele de furnizare de arme Arabiei Saudite și foarte probabil nu va pune la îndoială ordinea care decurge din summit-ul de la Riad. Dimpotrivă, va fi împis să facă mai mult. De dușmanii săi. Și demonizat și mai mult dacă nu face mai mult.
Afacerea pare să fie pe cale de a se stinge. Trump vorbește de acțiunea unor „elemente necontrolate” în interiorul consulatului saudit, ceea ce reprezintă o modalitate de a exonera Arabia Saudită.
Erdogan cooperează cu regimul saudit, care dispune de mijloacele pentru a calma zelul lui Erdogan (economia turcă depinde în mare măsură de banii saudiți). Trump a început să-i aplice sancțiuni lui Erdogan și Erdogan l-a eliberat pe pastorul Brunson și a început să folosească un limbaj mai prietenos. Mike Pompeo a fost trimis la Riad pentru a pune la punct detaliile.
Aplanarea va veni încet-încet. Și este bine așa.
Alternativa ar trebui să fie enunțată cu claritate.
Care este ea? Destabilizarea Arabiei Saudite în profitul Fraților Musulmani. Menținerea, ba chiar consolidarea regimului mollahilor, care seamănă moartea în Yemen, finanțează Hamas, susține hotărât „cauza palestiniană” și numeroasele crime care decurg din ea, nu își ascunde intențiile genocide față de Israel. În plus, o rupere a legăturilor care încep să se înfiripe între Arabia Saudită și Israel.
Un islamist foarte radical a murit fără îndoială, eliminat de un monarh absolut musulman (se spune acum că planul era răpirea lui Kashoggi și expedierea lui la Riad, însă lucrurile au luat o altă turnură).
Câte articole sunt consacrate zecilor de ziariști care sunt doar ziariști și care sunt ținuți arbitrar în temnițele din Turcia?
Câte articole sunt consacrate execuțiilor sumare care au loc cu zecile în Iran?
Câte articole îi incriminează pe mollahii iranieni pentru ravagiile asupra populației din Yemen?
Câte articole incriminează atrocitățile comise de Hamas în Gaza și în Israel lansate de pe teritoriul Gazei?
Eu cunosc răspunsurile. Cei care mă citesc le cunosc și ei.